duminică, 22 august 2010

Locul de bastina al Chitirelului

Dupa cum bine stiti, sunt brasoveanca prin nastere si bucuresteanca prin familia pe care am adoptat-o. Bipezii mei au fost iarasi la Brasov fara mine. Se vede treaba ca nu le-a prins prea bine sa fie departe de mine, ia uitati la ce pensiune groaznica au innoptat.

Fiind ei pe-acolo si colindand strazile, si-au amintit de locul meu de bastina, mai exact locul in care m-au gasit irezistibila si au plecat cu mine intr-o cutie de carton.


S-au dus, prin urmare, sa viziteze locul respectiv. Plini de respect, au instalat (temporar, nu va faceti griji) si o placa memoriala.


Si o privire de ansamblu:


Mda, dupa cum bine zicea cineva, probabil ca sunt zeul bipezilor, ceea ce nu este altceva decat natura lucrurilor.



Acum, ca m-am convins de acest adevar, nu mai trebuie decat sa-mi pun bipezii la treaba.

vineri, 6 august 2010

Am crescut, asta e e sigur


Dar tot cu drag ma gandesc la prietenii mei. Mai ales la voi! Miorlau voios de fiara tuturor!

PS Mami imi zice sa va urez si vacanta frumoasa, ca e vara si probabil ca aveti concedii. Eu am concediu abia in septembrie. Si sunt teribil de obosita. Ma duc sa ma intind un pic.

luni, 26 iulie 2010

Va mai amintiti?

Totul a inceput la Brasov. Ma odihneam in iarba, cand am vazut niste bipezi cam dezorientati. I-am chemat la mine si de atunci am avut grija de ei. Citi aici povestea intreaga a intalnirii noastre.

Iata primele poze, dupa cum vedeti le-am acordat atentie inca de la inceput:



Le faceam placerea de a-i lasa sa ma hraneasca ei.



Desi eram perfect capabila sa ma hranesc si singura...




Au fost zile lungi si obositoare...





Nici nu e de mirare, trebuia sa fiu mereu atenta, vigilenta...



In fine, cred ca stiti si voi cum sunt bipezii la inceput... neajutorati, dar obraznici.



Dar eu i-am iertat mereu si i-am primit inapoi.



Noroc ca aveam pe cineva mai mare cu care sa ma sfatuiesc in momentele dificile.


Prietenii mi-au fost aproape in toata aceasta perioada.



Nu pot sa spun ca a usor, dar a fost frumos. Am reusit sa-mi educ bipezii. Pe mami am invatat-o sa scrie si sa gateasca, pe tati sa deseneze.
Si astazi se implineste un an de cand mi-am adoptat bipezii.

marți, 13 iulie 2010

Ce caldura!

Voua nu va e cald?

Acum cateva luni pe deasupra blocului nostru, foarte aproape, a trecut un elicopter militar. Un fel de musca uriasa care scotea un zgomot infernal. Cum totul in casa vibra, ramasese o singura solutie: sa apar eu casa de acest monstru teribil. Asa ca m-am bagat sub biblioteca sa-mi caut armele de lupta. Dar nu-mi mai incapea acolo decat capul.
Asa ca m-am dus pe holul de la intrare si mi-am luat o atitudine demna, viteaza. Pana la urma a inteles si a plecat.
Acum aud ca mami si tati s-au plimbat cu o astfel de uratenie, ceva mai mica. Ma rog, treaba lor... v-am zis ca bipezii sunt ciudati.

PS Tocmai ce-am aflat ca avem cate ceva de sarbatorit. La multi ani, Griska!!! La multi ani, Vero! Sasha, caninul lipsa nu ne face decat sa te indragim si mai tare.

vineri, 25 iunie 2010

Miss Coada


Cred ca deja intreaga lume pisiceasca stie ca zilele astea are loc un mare concurs in care cele mai sexy cozi feline se intrec in frumusete si intelepciune.
Si iata ca vrea si coada mea sa participe.



Stiu ca va castiga. Sunt tare mandra de ea. Chiar daca uneori e cam obraznica...
Mami imi sugereaza totusi ca nu ea este obraznica, eu sunt geloasa. Nuuuu cred!

duminică, 13 iunie 2010

Nu inteleg

Bipezii astia sunt ciudati rau. S-a stricat in sfarsit aspiratorul. Cred ca si eu am fost sursa multor ganduri bune la adresa lui, care l-au ajutat sa-si dea obstescul sfarsit. L-am scuipat de multe ori. Si intr-un final am izbandit. A disparut. Victorie!


Nu a trecut insa multa vreme si bipezii mei s-au intors bucurosi cu un alt aspirator, care are ceva mai mult bun simt, nu face atata galagie. Ceea ce ma surprinde totusi este faptul ca l-au ales pentru ca are o perie speciala care inlatura parul animalelor de companie de pe covor. Si ma intreb: ce i-o fi apucat? Noi nu avem animale de companie paroase...

sâmbătă, 5 iunie 2010

Amintiri din copilarie







Cred ca imbatranesc. Am inceput sa-mi amintesc cu nostalgie de vremurile cand eram o tanara speranta a neamului fiarelor.


Voi?