vineri, 28 august 2009

Jurnal 28 august

Bine ca am ajuns acasa!

Ziua incepuse bine. Ne-am jucat toata dimineata. Mami mi-a dat sa mananc, dar mai aveam inca pofta de joaca si am refuzat-o. Pana la urma am mancat niste crantanele de la ea din palma si... am adormit cu ultima crantanica in gura si capul in palma ei.

M-a dus pe fotoliu si m-am trezit plina de energie putin mai tarziu. O noua runda de joaca. Ti-ai gasit! Mami si tati m-au luat si m-au urcat in masina (marea torcatoare, cum ii zic eu) si m-au dus la doctor. Nu ma deranjeaza sa merg la doctor daca nu vine cu acele alea urate si rele. Dar astazi a fost o-ri-bil. De fapt, si aici incepuse bine. Doamna doctor s-a bucurat cand m-a revazut, ba chiar m-a luat in brate si m-a pupat. Era cam trista, pentru ca pisicutul ei s-a pierdut.
Apoi mi-a luat urechiusele si mi le-a spalat. Pe dinauntru!!!! Nu am vrut sa o las, dar m-a tinut mami. Apoi mi-a dat si o pastila si mi-a taiat si unghiile. Vaaai! Cat poate o biata pisica sa indure?
Pana la urma, ne-am suit iarasi in marea torcatoare si am pornit spre casa. Dar era atat de cald, masina statuse in soare, incat m-am simtit foarte rau. Stateam cu gura deschisa sa ma racoresc, pentru ca aerul conditionat nu isi facuse inca efectul. Noroc ca stam aproape si am ajuns repede...

De indata ce am ajuns acasa, am si uitat de altfel de tot ce se intamplase. M-am jucat si dupa aia am dormit. Adevarul este ca ziua asta a fost cam obositoare.

Jurnal 26-27 august


Miercuri, 26 august

Mami se duce la bucatarie. Fug dupa ea. Il aud pe tati mesterind la calculator. Imi bag si eu nasul, sa vad care e problema. Mami vine de afara cu cumparaturi. Imediat inspectez plasele, sa vad cu ce a venit. Daca tati are ceva in mana, sar sa vad ce are acolo. Cand ei mananca, incerc sa sar cat mai sus, ca sa vad ce mananca fara mine (sunt si o mare cersetoare, imi sopteste mama. Dar ce sa fac, daca mancarea oamenilor miroase uneori asa de bine?).
Astazi, am auzit-o pe mami spunandu-i lui tati ca sunt tare curioasa. Nu stiu ce inseamna cuvantul asta...


Joi, 27 august
Astazi se pare ca este o zi de vacanta, asa ca stam cu totii acasa si ne jucam. Cum cu cine? Cu mine, bineinteles.
Mami si cu mine am stat ca fetele in bucatarie si am gatit ceva delicios. Adica asa cred, ca era delicios. Eu nu am mancat, ca cica e mancare numai pentru oameni. Mie mi-au dat mancare de pisici. Buna de tot, nimic de zis. Dar eu cred ca vreau sa ma fac om, sa mananc lucrurile alea care miros asa de bine.
Oricum, am ajutat-o pe mami. Am urmarit-o pe peste tot pe unde se ducea in bucatarie. Am mieunat la ea cand mi s-a parut ca pune prea multa sare. Am vrut chiar sa o ajut cu spalatul ingredientelor, dar nu m-a lasat sa le ling. Ciudati totusi oamenii astia, eu ma ofer sa o ajut, dar nu pare sa aprecieze...

joi, 27 august 2009

Jurnal 24 - 25 august



Luni, 24 august

Lumea toata e a mea! Sau, in cazul meu, casa intreaga e a mea.
De cand am sarit pe scaun si pe canapea, deja mai nimic nu ma mai opreste. Sar de pe fotoliu pe spatarul fotoliului, de acolo incerc sa ajung pe monitorul calculatorului.
Nu stiu de ce nu ma lasa mami si tati sa sar, doar nu e chiar asa de departe.

Cand ma fac mare, vreau sa citesc toate cartile din biblioteca, am un plan...

Marti, 25 august

Pandesc un soricel de jucarie. Ma apropii incetisor de el, cand aud un zgomot in bucatarie. Alerg spre bucatarie, dar vad pe drum pantofii lui mami. Ma duc spre ei sa ma joc cu ei, dar o aud pe mami. Sar sa o atac, iar mami si tati rad de mine ca sunt zapacita si uit mereu catre ce am plecat si ma las distrasa. Zau daca inteleg ce vor sa spuna. Of, oamenii astia! Despre ce vorbeam?

duminică, 23 august 2009

Jurnal 22-23 august


Sambata, 22 august

Nu inteleg! Eu stiu ca Chiti inseamna mancare. Cand mami striga "Chiti!" inseamna ca masa mea este servita. Deci asta inseamna ca "mancare" se spune in limba oamenilor Chiti.
Ei, si o aud pe mami ca striga "Chiti!", intru repede de pe balcon in casa, trec pe langa mami in fuga si ma reped la castronasul de mancare. Gol!
Ma uit la mami, ma uit la castronas. Gol. Pai si atunci de ce mi-a zis ca e masa gata?

Mami si tati au inceput sa rada, zau daca inteleg de ce. Eu zic ca trebuie sa-i mai invat niste lucruri noi pe bipezii astia, ca am senzatia ca nu stiu nici macar sensul cuvintelor. Mami, te rog sa notezi: Chiti inseamna "Masa e gata!"
Of! Cat trebuie sa mai lucrez cu ei...

Duminica, 23 august

Cine e pisica cea mai tare din lume? Cea care reuseste sa se suie pe scaun fara sa aiba de ce se agata. Da, da! Se poate, eu pot. Incepand de azi.
Si tot azi, am descoperit ca pot urca si pe canapea. Cine imi mai sta in cale acum?

A, dar sa va povestesc despre ultima descoperire. Stiti fotoliul meu, cel in care dorm si pe care am invatat sa ma catar. Ei bine, in cealalta parte a camerei am descoperit unul identic. Identic? Pai inseamna ca e tot al meu. Ma urc in el si gasesc camerele de fotografiat. Aaah, de cand asteptam sa ma joc cu ele! Au amandoua cate o gentuta facuta din cel mai gustos material textil, in special baretele.
As vrea sa scot si o camera de acolo, de multe ori am vrut, cand imi facea mami poze, sa gust un pic din capacelul de la obiectiv. Dar nu reusesc sa deschid fermoarul... Ei, lasa, nu e timpul pierdut!

PS V-am zis eu ca sunt vedeta? Uitati, mami a vorbit despre mine in interviul din Hotcity. A zis ca se topeste de dragul meu... nu ma mir.

Jurnal 19-20 august

Joi, 19 august

Este extrem de frustrant!
Incerc sa intru in cutia mea si nu reusesc. Tot sar, incerc sa ma agat de tot ce gasesc in jur, dar nu reusesc. Nu stiu ce sa ma mai fac. O singura data am reusit, cu chiu cu vai. Dar in rest, nimic! Incerc si incerc de zeci de ori. Pana urma obosesc si intru pe usita. Usita e pentru fraieri...
In alta ordine de idei, nu stiu de ce nu ma lasa mami si tati sa rod cabluri. Sunt niste gustari minunate! Au consistenta perfecta pentru dintisorii mei de fiara in devenire, sunt si gustoase...
Eu cred ca oamenii astia (bipezii astia, dupa cum ar zice niste prieteni de-ai mei) vor sa pastreze ce e mai bun pentru ei. Cabluri, mancare chinezeasca...

Vineri, 20 august
Un pas mic pentru o pisica, un pas urias pentru o pisicuta schioapa! Am reusit sa urc in fotoliu fara ajutorul scaritei (este drept ca trebuie sa ma agat de ceva care sa ma ajute sa ma catar), ba chiar si sa ma urc pe spatarul fotoliului pana acolo, sus. De acolo stau si privesc lucrurile de la inaltime. Gataaaa, am un nou loc preferat!
Va ziceam de cabluri. Sa stiti ca nu ma lasa nici la prize, nu stiu de ce. Simt totusi ca o fac pentru mine.
Si totusi, nu ma pot abtine Prizele par foarte interesante, iar de cabluri greu te mai lasi, din moment ce le-ai simtit gustul.

miercuri, 19 august 2009

Jurnal 17-18 august



Luni, 18 august

Vaaai, ce mi-a placut astazi! A venit prietena lui mami, era si ziua ei, am sarbatorit-o cu mancare chinezeasca si cu prajiturele minunate. Din pacate, hapsanii astia de oameni nu au vrut sa-mi dea si mie mancare chinezeasca, desi i-am rugat mult de tot. M-am ridicat pe picioarele din spate si am mers in doua labe, am mieunat, m-am dat si peste cap, dar degeaba, nu s-au indurat de mine.
Mirosea atat de bine, chiar mai bine decat mancarica mea umeda.

Iar prietena lui mami este foarte draguta! M-a luat in brate, m-a smotocit bine si a zis ca sunt cea mai dragalasa din lume. Si ea este cea mai dragalasa prietena din lume! La multi ani!

Marti, 19 august

Astazi nu mai avem mancare chinezeasca, nici prajiturele. Iar seara am stat singura acasa. Am fost ingrozitor de trista, mami si tati au plecat fara mine de acasa. M-am plictisit groaznic fara animalele mele de companie, asa ca m-am culcat. Iar cand s-au intors acasa miroseau a catel. Pfui, catel!

Mami a zis ca nu a stiut ca e asa de frumos sa aiba pisicuta, altfel si-ar fi luat de mai multa vreme. Chestia asta m-a cam intristat - pai atunci ce s-ar mai fi intamplat cu mine? Si oricum, eu vreau sa fiu singura pisicuta iubita de mami.

luni, 17 august 2009

Jurnal 15-16 august


Sambata, 15 august

Imi place sambata. Ne trezim mai tarziu si mancam toti impreuna. Ma rog, eu mananc separat, dar dupa aia vin si stau cu mami si tati cat mananca ei, ma mai joc cu papucii lor.
Astazi am primit un cadou minunat: niste soricei care miros frumos si zornaie incetisor, sa nu ma sperie. Iar unul nici nu are codita de soarece, are niste pene colorate. Nu stiu ce-o fi: soarece sau papagal? Nu stiu, dar este un tovaras de joaca foarte bun.
Sunt hotarata sa lupt cu kilogramele, de aceea alerg in continuu dupa mami si tati, dupa soareci, dupa mingiute si dupa orice mi se mai pare bun de jucarie.

Duminica, 16 august

Nici nu va imaginati ce zi frumoasa am avut! Mami si tati au fost toata ziua acasa si m-au rasfatat, bineinteles. In plus, am descoperit o gramada de prieteni care au bloguri - tot feline, la fel ca si mine: Missouri, Sakura, Griska, Pisu, Axi, precum si olandeza Kareltje.

Aa, si am primit si un premiu, de fapt doua. De fapt, acelasi premiu, de la doua persoane diferite:
de la Sonho de Lisboa, cea mai veche prietena a mea, care m-a indragit imediat ce m-au gasit mami si tati la Brasov, precum si de la Sakura, noul meu prieten.
Sunt foarte emotionata. Vineri am fost in Hotcity, astazi premiul acesta. Si mami a primit premiul, pentru blogul ei, tot de la Sonho. Eu am invatat-o pe mami tot ce stie, sa stiti!

Asa ca ii multumesc lui Sonho si dau si eu premiul mai departe:

Morticiei, pentru ca m-a indragit de la bun inceput si are o pisica simpatica, din cate a mai povestit;
Zazuzei, pentru ca are catei, pisici si mai ales pe Eddie, care imi place mie foarte mult (un baiat tare frumos si doar un pic mai mare decat mine), de asemenea pentru ca ii plac ratustele (si mie imi plac, cred ca m-as juca frumos cu ele...);
Iuliei, pentru ca e o iubitoare de pisici si probabil ca ma va indragi si pe mine, dar acum abia a revenit din concediu si cred ca e putin cam trista. Poate o inveseleste premiul meu.

Nu in ultimul rand: astazi, 17 august, este ziua unei foarte bune prietene, pe care o astept astazi in vizita si careia ii dedic fotografia de la inceputul postarii. Chiar daca nu am fundita, sunt pregatita de petrecere.

vineri, 14 august 2009

Jurnal 13-14 august



Joi, 14 august

Ce zi grea! De dimineata, goana dupa soareci. Alergatul pisicii din raza de soare. Papat bunatati - mancare umeda de care pur si simplu nu ma pot satura.
Pe la 11 - somnic, ca eram epuizata. M-am trezit cu chef de joaca si am trecut la alergatul perdelei, mai ales ca batea un pic vantul. Asta cand nu rodeam cabluri. Sau cand nu saream dupa ciucuri.
Bineinteles, dupa aceea somnicul de dupa-amiaza. O repriza mare de jucat si alergat dupa tati prin casa. Dupa care apare mami = sesiune de mangaiat, transformata rapid in jucat cu muscaturi. Mami imi zice ca nu e voie, dar mie mi se pare ca este foarte gustoasa. Pur si simplu nu ma pot abtine. In plus, i-am mai explicat ca nu am cu cine sa ma joc de-a luptele, ca nu am frati. Ursuletul nu e asa de bun la lupte, il inving prea usor.
Un pic mai tarziu, mami vine sa se mai joace cu mine, dar mi-e un soooomn! Ma culc un pic si ma trezesc pe la 11, cand sunt plina de energie, gata sa incep o noua sesiune de joaca. Pai e posibil, mami si tati se culca??? Tocmai acum, cand am mai mult chef de joaca? Oooof, ce plictis!


Vineri, 15 august

Tocmai ce va ziceam ca sunt o vedeta la mine in casa. Sunt urmarita pretutindeni de flash-urile aparatelor de fotografiat. Mami si tati se bucura de fiecare lucru nou pe care il fac.
Daaaar, acum am ajuns vedeta mare, mare! Nu ma credeti? Ia cititi aici.

Nu stiu daca v-am povestit ca imi place sa ma bag in tot felul de locuri stramte. Ei bine, nu numai ca nu mai incap in spatele bibliotecii, dar nici sub dulapior nu mai intru. Nu stiu ce sa ma mai fac!!! Abdomene, abdomene, asta trebuie sa fac.
Bine ca macar am locul asigurat intre sticlele de apa minerala. Este unul dintre locurile mele preferate.

joi, 13 august 2009

Jurnal - miercuri, 12 august


Ce credeti ca am facut astazi? M-am jucat toata ziua.

Nu stiu alte feline cum sunt, dar eu sunt foarte curioasa. Trebuie sa miros tot, sa cotrobai pe peste tot. Daca vad un spatiu stramt, al meu e. Daca nu am voie undeva, simt o nevoie imperioasa sa ma duc exact acolo. Iar daca mami si tati nu vor sa rod cablurile, sa stiti ca mie mi se par cele mai gustoase lucruri de pe pamant.

Sa zicem, de exemplu, ca reusesc sa ajung la o farfurie din care tocmai a mancat mami. Imediat ma bag in ea, miros sa vad daca a gatit bine si eventual si gust, daca a mai ramas ceva.
Probabil stiti ca mami face bunatati, asa ca atunci cand am reusit sa intru in farfurie, nu am fost deloc dezamagita. Asta s-a intamplat chiar acum 2-3 zile. De atunci tot pandesc sa vad daca mai reusesc sa gasesc vreun drum de acces catre bunatatile pe care le mananca mami si tati, ca totul pare foarte apetisant.
Dar sa stiti ca mami nici nu s-a suparat cand m-a gasit in farfurie. A inceput sa rada si l-a chemat pe tati sa ma pozeze. Ca asa sunt eu, vedeta casei, pozata zilnic.

miercuri, 12 august 2009

Jurnal - marti, 11 august


Nu imi vine sa cred!!!
Gata, de maine trec la regim si merg cu mami la sala. Nu se mai poate!

Am incercat sa intru, ca de obicei, in spatele bibliotecii, si nu am mai reusit. Capul intra, umerii la fel, burta nu... Si sa stiti ca m-am straduit mult, tot degeaba. Am incercat sa-mi subtiez burta, sa intru pe o parte, nimic nu merge.
Pai nu asa ne-a fost intelegerea. Eu stiam ca o sa cresc, dar nu ca nu voi mai putea intra unde-mi place mie mai mult.

Ce vremuri... Parca a fost ieri ziua in care am intrat prima oara acolo. Spatiul acela stramt si intunecat ma atragea de mult, dar mereu ma impiedicau mami si tati sa intru. Am prins un moment liber si tusti acolo. Mama s-a albit la fata - cica daca ramaneam acolo nici nu mai avea cum sa ma scoata. Eu, sa raman acolo? Ma subestima. Ma rasturnam pe spate, ma intorceam cu labele in jos si in felul asta schimbam directia si puteam iesi de acolo. Asta se intampla acum o saptamana.

Si uite, azi nu mai pot intra. Vaaaai! Ce ma fac eu, oameni buni? O sa-i zic lui mami sa-mi ia mancare light si sa ma inscrie la sala. Si de acum incolo, gata cu mancatul seara!Trebuie sa-mi recapat silueta!

marți, 11 august 2009

Jurnal 9-10 august


Duminica, 9 august

Dupa cum va puteti imagina, astazi ne relaxam prin joaca toata ziulica. Alerg dupa un soarece roscat, mai-mai sa cred ca e ruda cu mine. Si nu se lasa deloc prins. Tati merge in fata, soarecele alearga dupa el, iar eu dupa soarece.
Doar nu va imaginati ca nu-l pot prinde. Ba uneori il prind si nici nu-i mai dau drumul. Il musc pt toate partile, sa stie cine este sefa in casa.

Dar eu nu inteleg ceva: cand mi-e somn, mami si tati sunt amandoi veseli. Cand ma trezesc si ma apuc sa ma joc, ei se duc sa se culce, ca cica e tarziu. Cine sa-i mai inteleaga si pe oamenii astia?
Cica eu am o natura crepusculara. Eu, crepusculara??? Sa stiti ca in cazul asta, ei au o natura diurna, asa sa stiti!

Era sa uit: astazi au venit in vizita parintii lui tati, adica bunicii mei. Si mi-au adus o gramada de cadouri: un cosulet, niste paturici roz asortate cu boticul meu si un clopotel. Sunt foarte incantata, foarte-foarte!

Luni, 10 august

Nu imi plac zilele de luni! Atata treaba, trezit de dimineata... Of, nu iesim si noi la pensie odata?
Noroc ca am gasit papucii lui mami si ma mai joc putin cu ei.
Am mai descoperit doua pisici astazi: una este la biblioteca, se apropie de mine de cate ori ma apropii de usa lucioasa.
A doua este intr-o chestie care se numeste oglinda. Nu reusesc sa vorbesc deloc cu pisicile astea, desi par foarte dragalase si jucause.

luni, 10 august 2009

Jurnal 7-8 august



Vineri, 7 august

O zi teribila, va zic! M-am dus putin pana la mine in cutie sa dorm, iar cand m-am trezit era sa fac un atac de inima. Am intrat in sufragerie, ca de obicei, dar nu am mai recunoscut-o. Nu mai erau fotoliile, canapeaua era in alta parte, masa disparuse, soarecii mei nu mai erau de gasit.
Si, peste toate, in mana lui tati un animal sinistru, care scotea un zgomot asurzitor. L-am scuipat, sa stie ca acolo eu sunt sefa, dar nici nu i-a pasat. M-am apropiat de el si am simtit cum vrea sa ma inghita, tragand mult aer spre el. M-am speriat ingrozitor, nu stiam ce s-a intamplat.
Noroc ca m-a luat mami in brate si m-am mai linistit. Si totusi, in sufrageria mea totul era schimbat, iar un animal urias pusese stapanire pe ea, sugand totul de pe covor. Ce spaima!

Pana la urma, s-au potolit lucrurile. Tati l-a facut pe animalul cel rau sa taca si l-a dus departe, iar lucrurile au revenit la locul lor. Acum miroase foarte frumos, foarte proaspat pe peste tot. Asa m-am relaxat, incat am adormit, in timp ce ma jucam cu soarecele legat de bratul fotoliului.

Sambata, 8 august

In sfarsit, liniste! Sper ca au terminat mami tati cu curatenia, ca m-am saturat. Le-am zis sa se potoleasca.
Astazi am descoperit ceva nou: pot urca singurica-singurica in fotoliu, nu mai trebuie sa ma ajute mami sau tati. Urc pe sisal si ajung pe fotoliu, iar acolo ma asteapta o paturica speciala, pe care pot dormi ziua intreaga.
Noua mea pasiune in materie de jucarii sunt papucii lui mami. Imi place sa-i rod, sa ma bag cu capul ei, sa ma lupt cu ei, sau chiar sa dorm pe/ in ei. Sunt niste parteneri de joaca nemaipomeniti, ii recomand oricui.

duminică, 9 august 2009

Jurnal 5-6 august

Miercuri, 5 august

Ma simt tare bine de cand am mers la doctor. Nu mai trebuie sa port atela aia enervanta si nici nu imi mai indreapta nimeni labuta cand calc, ca nu conteaza. Asa ca acum ma simt chiarlibera sa ma joc. Mami mi-a cumparat si un sisal (adica o chestie pe care imi pot ascuti labutele, dar va zic eu ca e foarte buna pentru catarat).
In plus, ma joc toata ziua cu soriceii primiti cadou. Iar mami si tati ma tot rasfata.

Dar sa stiti ca am o problema de identitate: in primul rand ca toti imi spun ca sunt o pisicuta foarte dragalasa. Stiu ca sunt dragalasa, dar nu sunt pisicuta. Sunt mare de-acum, cred ca am vreo 4-5 saptamani. Apoi, mami imi zice din cand in cand ca musc ca un catel sau ca rod precum un iepuras. Iar tati mi-a zis ca arat ca un leu. Eu nu mai inteleg nimic.

Joi, 6 august

Este o zi incrrredibila. Mami e acasa, tati e acasa si amandoi se joaca cu mine.
Si sa va spun ceva nou: astazi am descoperit ca mai exista o pisica in casa. Ma jucam intr-o raza de soare, cand am vazut o pisica pe jos, care se juca si ea. Am incercat sa ma joc cu ea, dar nu am reusit deloc sa o ating. Imi place de pisica asta ca e la fel de jucausa ca si mine. Insa nu apare decat atunci cand e soare.
O noua pasiune pentru mine sunt firele: imi place sa rod firele electrice, sa le iau in gura si sa ma joc cu ele. Nu stiu de ce, dar lui mami si lui tati nu prea le place joaca asta a mea.

vineri, 7 august 2009

Jurnal 3-4 august



Luni, 3 august

Astazi dorm si ma joc toata ziua. Mai ales ca am o casa noua, mult mai mare, cu usita. La inceput, nu am vrut deloc sa folosesc usita - aia e pentru pisicute mici. Voiam sa sar direct in cutie. Pana la urma am renuntat, era cam inalta cutia pentru mine. Dar las' ca ma fac eu si mai mare!
Atata am intrat astazi am iesit din ea, incat am mai si adormit pe drum. Iar tati imediat mi-a facut poza. Cica sunt mortala!

Marti, 4 august

A venit mama de la serviciu cu ideea sa mergem la un alt doctor sa-mi vada labuta - dl. doctor
Liviu Gaita. Asa ca ne urcam cu totii in marea torcatoare si
mergem catre cabinet. Acolo, in sala de asteptare, asteapta un motan urias si
fioros. Si-a ranit piciorul in lupta cu alti motani. Ce viteaz! ma gandesc. Numai ca miorlaie in continuu, iar mamica lui ne zice ca-i e frica. Frica? De doctor?
Ma culc linistita. Cum sa-ti fie frica de doctor?

Inca mai dorm cand ma duc mami si tati in cabinet. Dl. doctor se uita la radiografii, se uita la mine si ia o foarfeca si se apropie de mine. Mami ma apara, dar doctorul rade. Nu este o foarfeca adevarata, este un instrument pentru testarea reflexelor. Imi strange cu el pernitele de la labuta bolnava, dar eu nu simt nimic. Doctorul este cam trist si ii spune lui mami ca labuta nu se face bine, pentru ca fost nervul afectat. Nici ea nu prea e vesela, dar doctorul ii spune ca nu e o problema pentru o pisicuta de apartament. Da, eu sunt de aparta ment, dar nu sunt pisicicuta, sunt fiara, ei nu stiu? Sunt o fiara de apartament. De asta musc mereu.
Eu nu stiu de ce se agita lumea atata cu labuta asta. Ma descurc foarte bine: ma joc, alerg, sar si ma catar. Cred ca problema este doar in mintea lor. Eu sunt foarte incantata, pentru ca a zis ca nu am nevoie de atela. In sfarsit, am scapat de prostia aia care ma impiedica la joaca!

Dar vreau sa va zic ca am fost mare vedeta la cabinet. Toti ceilalti parinti de animalute m-au admirat, la fe
l si asistentele, ca chiar si domnul doctor. Cum vorbea el serios acolo, dintr-o data s-a oprit si s-a uitat la mine si a zis ca nu a mai vazut pisica roscata cu ochi albastri. Si ca am niste ochi foaaaarte frumosi.
Aha! Sa recapitulam: am un botic roz irezistibil si niste ochi albastri foarte frumosi. Deci are dreptate mami: sunt cea mai frumoasa pisica din lume!

joi, 6 august 2009

Jurnal 1-2 august 2009



1 august 2009
Iarasi mergem la veterinar, iarasi imi pune atela. Dar ce, ei cred ca ma las infranta de o atela? Preconizez ca in maxim 24 de ore reusesc sa scap de ea.
Astazi stau mult acasa singurica, mami si tati au treaba in oras. Nu-i nimic, ma joc cu ursuletul si trag un pui de somn. Cum vin acasa, mami si tati ma iau in brate si ma mangaie. Le-a cam fost dor de mine...
Si nu doar atat. Mami scoate dintr-o punga ceva minunat: cei mai dragalasi soricei de jucarie. Mi i-a trimis prietena ei, Miss Zebra. Aaah, sunt deliciosi. Nuu, nu va ganditi ca-i mananc. Dar ii alerg, ii musc, ii arunc in aer si sunt cei mai buni companioni de joaca.
Seara adorm din nou in bratele mamicii mele.


2 august 2009
Frumoasa zi astazi. Toata ziua sunt in centrul atentiei, mami si tati sunt amandoi acasa si ma rasfata. Am scapat si de atela (v-am zis eu ca o dovedesc!). De fericire, fac pipi in spatele fotoliului. Mama se cam incrunta.
Asa ca ma duc sa ma joc cu ea, ii musc degetele. Hmm, nu stiu ce are, zice ca o doare si ma cearta. Dar chiar cand imi spune ca e suparata pe mine, o apuca rasul si ii zice lui tati ceva despre boticul meu roz si ca nu ma poate certa cand imi vede boticul.
Ia uite ce chestie! Deci am un botic roz irezistibil... Hehe, cred ca am sa ma mai folosesc de chestia asta.
Asa ca mai fac un pipi, sub masa din bucatarie. Se pare totusi ca boticul meu roz nu a reusit sa o mai inveseleasca pe mami, care pare cam trista in timp ce sterge sub masa. Ma duc sa ma culc. Totusi, trebuie sa mai experimentez chestia asta cu boticul roz, nu cred ca stiu inca sa ma folosesc bine de el.

marți, 4 august 2009

Jurnal 30-31 iulie



Joi, 30 iulie
Puternica mai sunt! Cred ca usturimile alea sunt totusi bune la ceva.
M-am chinuit un pic, dar am reusit sa ma dau jos din cutie. Mai intai m-am urcat cu labuta buna pa marginea cutiei, si apoi m-am impins tare cu piciorusele din spate. M-am rostogolit afara din cutie si am inceput sa miros imprejurimile. Si mi-e o foame! Noroc ca mami se trezeste si imi pregateste lapticul. Vai de mine, se apropie de mine cu o seringa! Nu mai vreau injectii, nu si tu!!!
Ooof, ce emotii. In seringa era laptic amestecat cu calciu. Miam, miam, ce bun e! De fericire, trag de atela pana o dau jos. V-am zis eu ca scap de ea!
Numai ca la pranz nu scap, tati ma duce din nou la injectii. Si nu numai injectii, imi pune si atela la loc. Ooof, ce viata trista! Noroc cu mancarica asta noua. E atat de buna, incat incep sa torc inca de cand ii simt mirosul.
Iar mami si tati ma tot mangaie. Si ei miros bine, asa ca vreau sa pap un pic din ei. Ii tot musc, dar ei ma cearta.
Noroc ca am mai invatat o smecherie! Am vazut ca se bucura daca ma duc la o tavita si fac pipi. Nu stiu ce se bucura asa, ca si pana acum faceam pipi...
Vineri, 31 iulie
Tare buni mai sunt oamenii. Nu numai ca miros frumos si se poarta frumos cu mine, dar au si gust foarte bun. De asta imi place sa-i mai musc cu coltisorii mei ce subtiri. Tati rade de mine si imi zice ca sunt fiara. Cum adica fiara? Eu, fiara???
Astazi am descoperit o gramada de chestii noi. In primul rand ca imi place sa sar din cutie afara si inapoi. In al doilea rand, mami mi-a facut o jucarie minunata, un ciucure legat cu sfoara, pe care mi-l tot plimba pe sub nas. Toata seara m-am jucat cu el, e exact ca un soricel, si imi place sa-l alerg, sa-l prind si sa-l musc. Si tati se joaca mereu cu mine, cred ca e cel mai jucaus tatic din lume.
Iar mami... daca ati sti ce bine e sa dormi la ea in brate! Vine seara si ma ia in brate si ma dezmiarda si dintr-o data incep sa visez. Ce bine se doarme aici!

luni, 3 august 2009

Jurnal 28-29 iulie


Marti, 28 iulie

Eeeh, ce-am mai dormit azi-noapte! M-am trezit la un moment dat, ca mi-era foame, am mieunat si imediat noul meu tatic s-a trezit si mi-a dat sa pap. Imi place tot mai mult de oamenii astia. Miros frumos si ma mangaie mereu, in plus raspund cu rapiditate la comenzi. M-am hotarat sa-i adopt.
Asa ca astazi sunt hotarat sa fac cativa pasi. Nu mi-e simplu, pe labuta bolnava nu prea pot calca, iar restul picioarelor imi tremura. Poate sunt prea mic. Mai bine mai dorm. Din cand in cand, primesc laptic caldut de la mami sau de la tati. E atat de bun, incat musc cu placere din tetina. Mama rade si zice ca nu mai are din ce sa-mi dea de mancare, ca am stricat ambele tetine.
Eu ce ma fac acum, nu mai mananc?
Nu stiu ce se intampla, dar oamenii astia nu se lasa! Imi tot baga sub bot un castronel, nu stiu ce tot vor de la mine. Pana la urma, mami baga un deget in castronel si mi-l da pe la nas. Este laptic, lapticul meu dulce. Lipa-lipa, beau acum din castronel ca un pisoi mare. Cica maine ma duc la doctor.
Tot incerc sa vorbesc cu noii mei parinti, sa le spun ca fericit sunt eu aici. Dar ei rad de mine si imi spun Chitaila. Cica ar trebui sa miaun, dar eu nu stiu deocamdata decat sa chitai.


Miercuri, 29 iulie

Am dormit asa de bine azi-noapte, incat nici nu mi-am mai amintit de papica. Acum m-am trezit, dar nu zic nimic, sa nu-i trezesc. Ia uite, se trezeste mamica mea cea noua. Direct la mine vine, iar eu o primesc cum se cuvine, cu multe chitaituri dragastoase. Imi da laptic si ma mangaie, ma scoate din cutie. Iar eu ii arat ca sunt pisoi voinic si fac cativa pasi. Se bucura si imi spune ca e mandra de mine. Si eu sunt mandru de mine! De azi am si un nume: Chiti.
Ziua decurge foarte placut, tati ma tot rasfata, iar seara mergem iarasi cu marea torcatoare. Am ajuns la doctor, dar nu mai e un nene doctor, sunt doua doamne foarte dragute, una dintre ele chiar ma pupa. Si imi zice ca sunt o pisicuta frumoasa. Mama ii spune ca nu sunt pisicuta, ci pisoi, si nesuferita incepe sa rada. Imi ridica codita si ii arata ceva lui mami. Si ii zice ca sunt fetita. Eeeeu, fetita??? Eu stiam ca sunt baietel, altfel de mult imi cautam o fundita si nu mai visam atata la soricei.
Hmm, daca stau sa ma gandesc, nu-i asa de rau, cred ca o sa ma fac o lady pisica atunci cand voi fi mare.
Dar ce se intampla? Aaaaau! Cineva imi gaureste pielea!!!!! Si pareau atat de dragute, dar mi-au facut injectie.. Ma mangaie si imi zic ca sunt vitamine, dar eu nu stiu ce sa zic.
Deci, vitaminele sunt niste usturimi. De ce-mi trebuie mie vitamine?
Iar acum imi prind labuta in ceva tare. Cica sa se indrepte. Lasa ca ma ocup eu sa scap de povara asta!
Imi pun ceva sub nas. Miroase tare bine, asa ca inghit imediat. Mama se bucura si zice ca de maine voi manca si mancarica, nu numai laptic. Eu una, daca e la fel de buna ca cea pe care mi-a dat-o doamna doctor, parca nici nu as mai vrea laptic.

duminică, 2 august 2009

Inceput de jurnal


Eu sunt Chiti. Pana acum cateva zile nu stiam ca ma cheama Chiti, insa mami mi-a zis asa dupa ce am m-a vazut ca mai mult chitai decat miaun.

Dar sa incepem cu inceputul. Mami si tati mi-au facut blog, ca sa fiu o pisicuta la moda. Asa ca aici veti putea citi jurnalul meu de pisicuta.

Duminica, 26 iulie 2009

Sincera sa fiu, nu stiu cum mi-am inceput ziua, pur si simplu am uitat. Zac acum in iarba, in apropiere de magazinul Star si sper sa ma gaseasca cineva bun la suflet. Pe mamica-pisica am pierdut-o si nu imi mai raspunde la chemari.
Ma tarasc spre marginea spatiului verde, mai aproape de trotuar. Trec multi oameni pe acolo, poate ma aude cineva. Soarele arde, iar labuta mea din dreapta nu mai misca deloc.

In sfarsit! Cineva m-a auzit. Au venit doi oameni, si apoi inca doi. Nu stiti ce sunt oamenii? Un fel de pisici mai mari si mai prostute. Stiti ca ei nu pot prinde soareci? Hahaha, auzi... sa nu stie sa prinda un soricel.
In fine, dar sa revin. La mine se uita curiosi patru oameni. Doi dintre ei, o fata si un baiat, au un caine care tot sare sa ma vada. Ceilalti par mai draguti.
Nu prea reusesc sa aud tot ce vorbesc, pentru ca sunt foarte obosit. Cei cu cainele sunt din Brasov, dar nu se inghesuie sa aiba grija de mine. Ceilalti sunt din Bucuresti si se hotarasc sa ma ia ei sa ma duca la doctor.
Slava Domnului! Ca nu-mi placea deloc de cainele celorlalti, se tot uita la mine si aveam senzatia ca vrea sa ma pape.

Bucurestenii m-au pus intr-o cutiuta. Zac acolo, fara sa ma pot spune nimic. Sunt epuizat, atat de epuizat incat nici ochii nu-i mai pot misca. Ne-am urcat in ceva mare, care toarce mai tare decat mamica-pisica. Se pare ca si merge. Ajungem intr-un loc unde miroase a animalute si un nene in halat ma pune pe o masa rece si alba. Ma mangaie, ma pipaie si zice ca am o labuta luxata, dar ca ma fac bine daca o sa fiu hranit cum trebuie.

Ne suim iarasi in marea torcatoare si ajungem intr-o camera, unde raman in cutiuta. Dintr-o data simt un miros aproape cunoscut. Miroase a mamica-pisica, dar nu e ea. Este lapticul special, preparat dupa reteta data de nenea in halat. Immm, ce bun e! De cand nu am mai mancat! De pofta rod si tetina biberonului, dupa care adorm.

Of, dar somnul asta ba vine, ba pleaca. Toata noaptea plang, gandindu-ma la pisica-mamica. Si in plus ma dor toate oscioarele. Noroc ca oamenii astia nu dorm nici ei, tot vin si verifica daca sunt bine.

Luni, 27 iulie 2009

Iarasi ne-am urcat in marea torcatoare, dar de asta am mers mult-mult. Mie imi place, cand o simt ca toarce, si parca imi vine sa dorm si mai mult decat de obicei.

Ajungem in alte camera, unde sunt multe lucruri pe care as vrea sa le explorez. Din pacate, nu pot nici sa stau in picioare de oboseala. Si mi-e dor de mamica-pisica.
Dar stiti ce mi se pare? Ca unul dintre oameni, fata adica, cam miroase a mami. Hmm, cred ca e mami, deghizata in om, iar el este tati.