luni, 26 iulie 2010

Va mai amintiti?

Totul a inceput la Brasov. Ma odihneam in iarba, cand am vazut niste bipezi cam dezorientati. I-am chemat la mine si de atunci am avut grija de ei. Citi aici povestea intreaga a intalnirii noastre.

Iata primele poze, dupa cum vedeti le-am acordat atentie inca de la inceput:



Le faceam placerea de a-i lasa sa ma hraneasca ei.



Desi eram perfect capabila sa ma hranesc si singura...




Au fost zile lungi si obositoare...





Nici nu e de mirare, trebuia sa fiu mereu atenta, vigilenta...



In fine, cred ca stiti si voi cum sunt bipezii la inceput... neajutorati, dar obraznici.



Dar eu i-am iertat mereu si i-am primit inapoi.



Noroc ca aveam pe cineva mai mare cu care sa ma sfatuiesc in momentele dificile.


Prietenii mi-au fost aproape in toata aceasta perioada.



Nu pot sa spun ca a usor, dar a fost frumos. Am reusit sa-mi educ bipezii. Pe mami am invatat-o sa scrie si sa gateasca, pe tati sa deseneze.
Si astazi se implineste un an de cand mi-am adoptat bipezii.

marți, 13 iulie 2010

Ce caldura!

Voua nu va e cald?

Acum cateva luni pe deasupra blocului nostru, foarte aproape, a trecut un elicopter militar. Un fel de musca uriasa care scotea un zgomot infernal. Cum totul in casa vibra, ramasese o singura solutie: sa apar eu casa de acest monstru teribil. Asa ca m-am bagat sub biblioteca sa-mi caut armele de lupta. Dar nu-mi mai incapea acolo decat capul.
Asa ca m-am dus pe holul de la intrare si mi-am luat o atitudine demna, viteaza. Pana la urma a inteles si a plecat.
Acum aud ca mami si tati s-au plimbat cu o astfel de uratenie, ceva mai mica. Ma rog, treaba lor... v-am zis ca bipezii sunt ciudati.

PS Tocmai ce-am aflat ca avem cate ceva de sarbatorit. La multi ani, Griska!!! La multi ani, Vero! Sasha, caninul lipsa nu ne face decat sa te indragim si mai tare.

vineri, 25 iunie 2010

Miss Coada


Cred ca deja intreaga lume pisiceasca stie ca zilele astea are loc un mare concurs in care cele mai sexy cozi feline se intrec in frumusete si intelepciune.
Si iata ca vrea si coada mea sa participe.



Stiu ca va castiga. Sunt tare mandra de ea. Chiar daca uneori e cam obraznica...
Mami imi sugereaza totusi ca nu ea este obraznica, eu sunt geloasa. Nuuuu cred!

duminică, 13 iunie 2010

Nu inteleg

Bipezii astia sunt ciudati rau. S-a stricat in sfarsit aspiratorul. Cred ca si eu am fost sursa multor ganduri bune la adresa lui, care l-au ajutat sa-si dea obstescul sfarsit. L-am scuipat de multe ori. Si intr-un final am izbandit. A disparut. Victorie!


Nu a trecut insa multa vreme si bipezii mei s-au intors bucurosi cu un alt aspirator, care are ceva mai mult bun simt, nu face atata galagie. Ceea ce ma surprinde totusi este faptul ca l-au ales pentru ca are o perie speciala care inlatura parul animalelor de companie de pe covor. Si ma intreb: ce i-o fi apucat? Noi nu avem animale de companie paroase...

sâmbătă, 5 iunie 2010

Amintiri din copilarie







Cred ca imbatranesc. Am inceput sa-mi amintesc cu nostalgie de vremurile cand eram o tanara speranta a neamului fiarelor.


Voi?

sâmbătă, 1 mai 2010

Chiti nu este sofisticata?

Ai mei s-au dus saptamana trecuta la expozitia de feline Sofisticat. De acolo au venit cu o gramada de poze cu fel de fel de pisici de concurs (o sa vedeti imediat de ce nu sunt fiare), dar si cu poze cu niste pisoi tare dragalasi care erau adusi pentru adoptie acolo. Tim si Tom, cei doi frati patati insotiti si de frumosul Printisor isi asteptau potentialii parinti printre multe alte feline.
Intamplator bunica mea se cunostea cu bunica lor si din vorba in vorba aflu ca fac parte dintre cei sapte pisoi blogareti. Vorbisem cu mami sa le punem pozele aici, poate ii adopta cineva, dar am aflat de la ei de pe blog ca au fost adoptati atunci, la expozitie. Asa ca ne-am bucurat foarte tare, le uram cel0r trei succes la vanatoare in noile case, iar celorlalti pisoi din familie care in continuare isi cauta parinti adoptivi le dorim sa-si gaseasca parinti buni si iubitori.

Sa revenim la pisicile sofisticate de la expozitie. Ele sunt pisici de cariera. Deci nu conteaza ca vin mii de kilometri pentru o expozitie si ca sunt privite si masurate precum niste cotlete de soricel. sta este cariera lor, i-a explicat o crescatoare din Ucraina mamei mele. Este nu numai cariera, ci si afacere, bineinteles ca nu conteaza doar medalia obtinuta. Un pui cu pedigree se vinde cu 800-1000 de euro, uneori si mai mult, mai ales daca parintii sunt premianti.

La concurs sunt pipaite, masurate, verificate, cautate de imperfectiuni si notate de niste specialisti.


Apoi pleaca din nou la drum, spre casa sau spre alte expozitii.

Auzind preturile vehiculate pentru un pui de felina premianta, am intrebat-o pe mami pe mine cu cat m-ar da. Mi-a zis ca sunt nepretuita si ca sunt mai tare decat pisicile de expozitie. Pentru ca sunt schioapa, portocalie si am nasul roz. Dar mai ales pentru ca sunt fiara! Sofistifiara.