Doua lucruri

Raluca a gasit patru catelusi pe care i-a salvat. Cititi aici povestea intalnirii cu catelusii si vedeti ce mutrite dragalase au. Nici nu ai zice ca sunt catei, parca-parca seamana un pic cu niste pui de fiare. Imi vine sa-i dragalesc un pic, dar nu pot. Eu trebuie sa fiu demna, nu sa cedez dulcegariilor.
Daaar, Raluca nu-i poate tine. Poate vreti un catelus sau poate stiti pe cineva care vrea. Vorbiti cu ea!

In alta ordine de idei, citesc ca mami s-a intors din vacanta, dar mie nu mi-a spus nimeni nimic. Probabil din cauza ca fotografiile tradeaza intalniri cu alte fiare...
Eu sunt tot la bunici, ceea ce nu e rau, pentru ca sunt foarte rasfatata aici.

Aud...

... ca mami e in vacanta in Bucovina. Si cand colo, ia uite ce face.

Fapte de vitejie

Hristos a inviat!

Sper ca ati petrecut bine de sarbatori. Eu sunt in tabara la bunici, e foarte distractiv. Ai mei sunt plecati in concediu la manastarile din Bucovina. Pe mine nu au vrut sa ma ia, desi am auzit ca se mananca tare bine acolo. Cred ca si soriceii sunt mai gustosi in Bucovina... Mananca mai putine E-uri, alearga mai mult, sunt crescuti in aer liber.

Saptamana care a trecut a fost cam trista. Nu am prea putut vana mai nimic de soi, mami a gatit fara carne si lactate: supa de linte, salata de naut si alte asemenea. Asa ca a trebuit sa ma multumesc cu boabele mele.

Apropo de mancare, vorbeam cu Pisu ca imi este tare foame, tot mereu. Atat de foame incat saptamana trecuta, vazand ca mi se da mancare cu portia, m-am hotarat sa-mi iau soarta in propriile maini. Am ochit un moment cand nu era niciun biped in preajma si am sarit pe cutia in care imi tin ei crantanelele. Cutia s-a rasturnat, i-a sarit capacul... misiune indeplinita! Imediat a venit mami si a inceput sa stranga. Si a spus si niste vorbe ciudate... dar cine s-o asculte? Eram bagata pana in gat in crantanele. Am mancat pe saturate, in sfarsit. Apoi am adormit, efortul m-a epuizat si aveam si burtica plina.
Ce credeti? Acum nu mai am acces la bucatarie, acolo unde am vanat de multe ori paine, carnita si acum crantanele. M-am suparat foarte tare.
Ca sa-mi treaca supararea, am cautat alte locuri in care sa ma joc. Cand, ce sa vezi? Am gasit un sac. Am tras un pic de el, nu se lasa dus. Cum sa intru eu in el? M-am hotarat sa-mi folosesc armele din dotare: temutii colti ai fiarei. In cateva minute am reusit sa fac niste gauri de toata frumusetea din care a inceput sa se scurga pe jos un nisip care mirosea... ei bine, mirosea chiar a nisipul din ladita mea. Immm, ce miros imbietor. Repede am marcat locul, sa se stie ca si acolo este tot teritoriu chititoresc...
Nici de data asta ai mei n-au prea fost incantati. Dar m-au iertat, m-am uitat cu fata mea de felina mica la ei si le-a trecut supararea.
M-au dus la bunici, cum va ziceam. Iar aici am gasit un nou teritoriu de distractie si un nou teren de vanat. Am gasit mancarea Pisicii, prietena mea. M-am gandit sa o ajut, prea avea castronelul plin. Si am mancat tot-tot.
Spuneti voi, nu sunt viteaza?

Chiti si bicicleta

Ce credeti ca si-au luat ai mei? O bicicleta de tinut in casa. Cica or sa faca exercitii si se vor mentine in forma.
O seara intreaga au stat si s-au jucat cu sute de piese. Pana la urma tot eu i-am descurcat. Oamenii astia nu se prea descurca fara mine. Am intrat in cutie, am verificat in toate colturile, am adunat toate informatiile si apoi le-am spus ce trebuie sa faca.


Ei bine, surpriza a venit cand am iesit din cutie. In mijlocul casei se afla un intrus imens, un mostru care misca din coarne si din pedale si facea zgomot. Cand mi-am dat seama ca de fapt asta era bicicleta, m-am suparat ingrozitor. Am plecat din sufragerie si nici nu am mai vrut sa calc pe-acolo cateva zile.

Adica ce, o fiara mica, asa cum sunt eu, nu-i tinea pe ei in forma? Trebuia adus animalul ala urat si mare care ma sperie pe mine? Lasa ca-i alerg eu de nu se vad!

Doua noutati importante

Revin destul de repede cu o noua postare.

In primul rand, va rog sa vedeti cine este personajul din acest desen, sunt sigura ca-l veti recunoaste. Tati a desenat, ca sa vedeti ce tatic talentat am.

In al doilea rand, dar cel mai important, am o maaare rugaminte la voi: un pisoi dragalas si foarte simpatic (mami poate garanta pentru el, il cunoaste) isi cauta un nou camin. Este frumusel-foc, are 8-9 luni, stie sa foloseasca litiera si este foarte inteligent. Nu este castrat, insa e cu toate vaccinurile la zi si are carnet de sanatate. Stie sa se joace atat cu adultii, cat si cu copiii.
Pisoiul se afla in Bucuresti, dar poate ajunge si la Ploiesti.


Imi doresc foarte mult ca Jinksy (asa il cheama) sa-si gaseasca stapani iubitori. Daca nu isi gaseste repede, s-ar putea sa ajunga in strada. Deci va rog din tot sufletul meu de chitirel portocaliu sa dati sfoara in tara pentru Jinksy.

Poze din parc

Ai mei s-au intalnit in parc cu un pisoi in lesa. Seamana cu mine, o sa vedeti, doar ca are blanita mai scurta. Este... frumusel, nu zic nimic mai mult.





Acum ei se gandesc sa-mi ia si mie lesa si sa ma scoata la plimbare. Dar sunt putin contrariata: in lesa? Dar ce sunt eu, catel?
Voi ati incercat vreodata asa ceva?

Cred ca totusi am parte de suficienta actiune la gradinita de pisici mici. Saptamana asta invatam sa vanam si alte lucruri in afara de fripturi si soricei de jucarie. Sunt un pic timorata, colegii mei au mult mai multa experienta...

In alta ordine de idei, am aflat de curand cu ce se ocupa bipezii mei cand nu sunt atenta. Se plimba prin restaurante. Fara mine!!!!!!!!!!!!!
Trebuie sa am o discutie serioasa cu ei, asa nu se mai poate.

Am ajuns de rasul bipezilor!

Cand va spuneam ca e grea viata de fiara, nu ma credeti. Poftim, nu mai departe de acum cateva minute am suprins-o pe mami razand public de o discutie intre mine si tati. Nu inteleg de ce se amuza, pe cuvant!

Apoi, amandoi rad de mine cand ma spal. Ca cica nu se mai distinge unde mi-e capul si unde mi-e coada. Hmm, ziceti si voi, cata rautate!


Ba din cand in cand ma jignesc si ma numesc... mi-e si rusine sa va spun... Pisicuta! Eu, pisicuta, cea mai temuta fiara din bloc? Soarecii se infioara la auzul numelui meu, bilele zornaitoare tremura din toate incheieturile, iar sforile se ascund pe unde pot. Dar tot degeaba, pe toti ii gasesc, ii dibuiesc, ii vanez.



Pentru ca eu sunt fiara, deci sunt... fioroasa! E adevarat ca am nasul roz si mami in loc sa se sperie de mine cand o atac rade de nasucul meu si imi zice ca sunt dragalasa.... Dar eu ii zic: dragalasa si fioroasa.