marți, 6 aprilie 2010

Fapte de vitejie


Hristos a inviat!

Sper ca ati petrecut bine de sarbatori. Eu sunt in tabara la bunici, e foarte distractiv. Ai mei sunt plecati in concediu la manastarile din Bucovina. Pe mine nu au vrut sa ma ia, desi am auzit ca se mananca tare bine acolo. Cred ca si soriceii sunt mai gustosi in Bucovina... Mananca mai putine E-uri, alearga mai mult, sunt crescuti in aer liber.

Saptamana care a trecut a fost cam trista. Nu am prea putut vana mai nimic de soi, mami a gatit fara carne si lactate: supa de linte, salata de naut si alte asemenea. Asa ca a trebuit sa ma multumesc cu boabele mele.

Apropo de mancare, vorbeam cu Pisu ca imi este tare foame, tot mereu. Atat de foame incat saptamana trecuta, vazand ca mi se da mancare cu portia, m-am hotarat sa-mi iau soarta in propriile maini. Am ochit un moment cand nu era niciun biped in preajma si am sarit pe cutia in care imi tin ei crantanelele. Cutia s-a rasturnat, i-a sarit capacul... misiune indeplinita! Imediat a venit mami si a inceput sa stranga. Si a spus si niste vorbe ciudate... dar cine s-o asculte? Eram bagata pana in gat in crantanele. Am mancat pe saturate, in sfarsit. Apoi am adormit, efortul m-a epuizat si aveam si burtica plina.
Ce credeti? Acum nu mai am acces la bucatarie, acolo unde am vanat de multe ori paine, carnita si acum crantanele. M-am suparat foarte tare.
Ca sa-mi treaca supararea, am cautat alte locuri in care sa ma joc. Cand, ce sa vezi? Am gasit un sac. Am tras un pic de el, nu se lasa dus. Cum sa intru eu in el? M-am hotarat sa-mi folosesc armele din dotare: temutii colti ai fiarei. In cateva minute am reusit sa fac niste gauri de toata frumusetea din care a inceput sa se scurga pe jos un nisip care mirosea... ei bine, mirosea chiar a nisipul din ladita mea. Immm, ce miros imbietor. Repede am marcat locul, sa se stie ca si acolo este tot teritoriu chititoresc...
Nici de data asta ai mei n-au prea fost incantati. Dar m-au iertat, m-am uitat cu fata mea de felina mica la ei si le-a trecut supararea.
M-au dus la bunici, cum va ziceam. Iar aici am gasit un nou teritoriu de distractie si un nou teren de vanat. Am gasit mancarea Pisicii, prietena mea. M-am gandit sa o ajut, prea avea castronelul plin. Si am mancat tot-tot.
Spuneti voi, nu sunt viteaza?

18 comentarii:

Diana Alzner spunea...

Chiţi, ştiu că Missouri se va bosumfla când va citi, dar trebuie să-ţi spun că sunt îndrăgostită de tine. :) Am o slăbiciune pentru fiare roşcate şi viteze.
Să ţii Pisica la respect, ea nu e decât o mîţă. Vezi că ai rămas datoare c-o poză!
Mama lui Missy

Chiti spunea...

@Diana Alzner
Eu stiu ca marea ta slabiciune tot Missouri e, asa ca nu are de ce sa fie geloasa :)
Ce poza? La postarea la care am promis ca revin cu poza am pus chiar atunci...

Zazuza spunea...

nimic din ce povestesti nu ne este strain :))

teampit spunea...

Pisica ar trebui sa-ti fie recunoscatoare ca ai ajutat-o sa-si termine mancarea. Parerea mea.

Missouri spunea...

Chiţi, desigur că am găsit poza! Mama nu ştie să se uite unde trebuie... :) Ţi-am admirat şi portretul! :)

Pisu spunea...

Foarte bine Chiti draga! Trebuie sa arati cine este stapan in casa...stapana in casa de fapt :)

Nik26 spunea...

Adevarat a inviat! :)
Numai nebunii faci! ;) Cred ca le dai de lucru alor tai! ;))

noaptebunacopii spunea...

Hristos a înviat!
Nu-i aşa că nu te superi dacă îi dedic lui Chiţi o poezioară? :)


Miaunel la vânătoare


Pisoiaşul Miaunel
A plecat la vânătoare,
Tot pândeste un şoricel,
Să-i apară pe cărare.

Miau, miau, miau, în sus şi-n jos,
Miau în stânga, miau în dreapta,
Şoricelul cel sfios
Nu vrea s-apară şi gata!

Miaunel e supărat,
Că foamea îl cam apasă,
De trei zile n-a mai mâncat,
Vrea un şoricel la masă.

"Of, că tare-i greu să fii mic,
- Se plânge Miaunel -,
Să n-ai noroc, să n-ai nimic,
Nici măcar un şoricel…!

Miauuu, vreau un şoricel!"
Se aude un tânguit-n vale,
Dar tot ce făcea Miaunel
Era să se plângă pe cărare.

Nu tu mers târâş în iarbă,
Nu tu tactici meşteşugite,
Numai văicăreli în barbă
Şi mişcări negândite.

"Miau, de-aş fi, acum, mai mare,
Aş avea o altă soartă
Şi aş avea, acum, mâncare:
Şoricei şi caşcaval - o roată!"

De sus, de pe o crenguţă,
Îl privesc distraţi,
Un cintezoi şi o stăncuţă
Care-i strigă amuzaţi:

"Nu-i totul să fii mare.
Chiar dacă eşti mic,
Problemele au rezolvare,
Numai să gândeşti un pic!"


Am avut şi eu un Biţi! Mamă, mamă, ce năzdrăvan de pisoi. Dar, poate, povestim odată! Schimb de experienţă. :)

Chiti spunea...

@Zazuza
Doar ca la voi sunt mai multi nazdravani :)

Chiti spunea...

@teampit
Eu cred ca esti o fiara deghizata in bipeda. Ma intelegi perfect.

Chiti spunea...

@Missouri
Tati este mester in portrete :)

Chiti spunea...

@Pisu
Fiarele sunt adevaratele stapane, insa nu au inteles bipezii adevarul :)

Chiti spunea...

@Nik
Cred ca si tu ai avea ceva povesti pe tema asta :)

Chiti spunea...

@noaptebunacopii
Minunata poezioara! Abia astept povesti cu Biti, sigur am ce invata :)

teampit spunea...

@Chiti: Bineinteles ca sunt o fiara deghizata. La testul de pe Facebook "Ce personaj din Alice in Tara Minunilor esti?" a reiesit ca sunt Pisica de Cheshire. Deeeeci... ;)

Chiti spunea...

@teampit
Banuiam eu de ceva vreme...
Am auzit ca pisica din film este chiar foarte speciala, am fost un pic geloasa cand mi-a povestit mami despre ea.

lala spunea...

mor dupa pisici, si asta e asa dulce!

Chiti spunea...

@Lala
Despre mine vorbesti, eu sunt dulce? Nu cred, eu sunt fiara, iar uneori sunt alintata: Bestie...