Chiti se transforma in Garfield si redevine geloasa

Sambata mi-am luat la revedere de la Pisica, mi-am facut bocceluta si am asteptat cumintica sa fiu luata acasa. Mi-a placut mult la bunici: mancare, rasfat si joaca pe saturate.
Cand am ajuns acasa, de bucurie am alergat prin toata casa, am mirosit toate cotloanele, am regasit mirosuri pe care le credeam pierdute... mirosurile de acasa. Ooooh, e bine in vacanta, dar e bine si sa te intorci la tine, in caminul tau de fiara.

Ca sa vezi surpriza! Ai mei zic ca m-am ingrasat. Cam tare. Si ca de data asta chiar incep sa seman cu Garfield, nu numai la culoarea blanitei. Asa ca m-au amenintat cu un regim drastic. Dar eu stiu sa-i induplec. Ii conduc mieunand catre locul in care stiu ca se tin crantanelele. Ma ridic in doua labute acolo si le arat: uitati, aici e mancarea, poate ati uitat. As manca tot timpul. Cand ma culc visez munti de crantanele din care ies imbietoate mirosuri minunate. Ce poate fi mai bun decat o strachina plina de crantanele? Stiu, niste paine. Sau niste ou. Sau mazare - am mancat o boaba si mi-a placut Sau... of, opriti-ma, as vorbi numai despre mancare.

Cum sa nu ma gandesc la mancare cand ei gatesc tot timpul? si mie nu imi dau!!! Stiti de cate ori am stat pe langa tati cand isi facea obisnuita lui omleta cu ciuperci si nu am primit nimic?

Peste toate vestile astea cu regimul, cu ce credeti ca i-am prins? Cu poze cu diverse animalute. Animalute cu care se pare ca s-au intalnit in vacanta, cand eu nu eram de fata, tinand acest lucru secret fata de mine. O-ri-bil! Ce fel de relatie fiara-biped este aceea in care fiara este tradata cu orice... aratare ce le sare in cale cand sunt in vacanta?

Si acum dovezile revoltatoarei tradari:

Doua lucruri

Raluca a gasit patru catelusi pe care i-a salvat. Cititi aici povestea intalnirii cu catelusii si vedeti ce mutrite dragalase au. Nici nu ai zice ca sunt catei, parca-parca seamana un pic cu niste pui de fiare. Imi vine sa-i dragalesc un pic, dar nu pot. Eu trebuie sa fiu demna, nu sa cedez dulcegariilor.
Daaar, Raluca nu-i poate tine. Poate vreti un catelus sau poate stiti pe cineva care vrea. Vorbiti cu ea!

In alta ordine de idei, citesc ca mami s-a intors din vacanta, dar mie nu mi-a spus nimeni nimic. Probabil din cauza ca fotografiile tradeaza intalniri cu alte fiare...
Eu sunt tot la bunici, ceea ce nu e rau, pentru ca sunt foarte rasfatata aici.

Aud...

... ca mami e in vacanta in Bucovina. Si cand colo, ia uite ce face.

Fapte de vitejie

Hristos a inviat!

Sper ca ati petrecut bine de sarbatori. Eu sunt in tabara la bunici, e foarte distractiv. Ai mei sunt plecati in concediu la manastarile din Bucovina. Pe mine nu au vrut sa ma ia, desi am auzit ca se mananca tare bine acolo. Cred ca si soriceii sunt mai gustosi in Bucovina... Mananca mai putine E-uri, alearga mai mult, sunt crescuti in aer liber.

Saptamana care a trecut a fost cam trista. Nu am prea putut vana mai nimic de soi, mami a gatit fara carne si lactate: supa de linte, salata de naut si alte asemenea. Asa ca a trebuit sa ma multumesc cu boabele mele.

Apropo de mancare, vorbeam cu Pisu ca imi este tare foame, tot mereu. Atat de foame incat saptamana trecuta, vazand ca mi se da mancare cu portia, m-am hotarat sa-mi iau soarta in propriile maini. Am ochit un moment cand nu era niciun biped in preajma si am sarit pe cutia in care imi tin ei crantanelele. Cutia s-a rasturnat, i-a sarit capacul... misiune indeplinita! Imediat a venit mami si a inceput sa stranga. Si a spus si niste vorbe ciudate... dar cine s-o asculte? Eram bagata pana in gat in crantanele. Am mancat pe saturate, in sfarsit. Apoi am adormit, efortul m-a epuizat si aveam si burtica plina.
Ce credeti? Acum nu mai am acces la bucatarie, acolo unde am vanat de multe ori paine, carnita si acum crantanele. M-am suparat foarte tare.
Ca sa-mi treaca supararea, am cautat alte locuri in care sa ma joc. Cand, ce sa vezi? Am gasit un sac. Am tras un pic de el, nu se lasa dus. Cum sa intru eu in el? M-am hotarat sa-mi folosesc armele din dotare: temutii colti ai fiarei. In cateva minute am reusit sa fac niste gauri de toata frumusetea din care a inceput sa se scurga pe jos un nisip care mirosea... ei bine, mirosea chiar a nisipul din ladita mea. Immm, ce miros imbietor. Repede am marcat locul, sa se stie ca si acolo este tot teritoriu chititoresc...
Nici de data asta ai mei n-au prea fost incantati. Dar m-au iertat, m-am uitat cu fata mea de felina mica la ei si le-a trecut supararea.
M-au dus la bunici, cum va ziceam. Iar aici am gasit un nou teritoriu de distractie si un nou teren de vanat. Am gasit mancarea Pisicii, prietena mea. M-am gandit sa o ajut, prea avea castronelul plin. Si am mancat tot-tot.
Spuneti voi, nu sunt viteaza?