Chiti se transforma in Garfield si redevine geloasa

Sambata mi-am luat la revedere de la Pisica, mi-am facut bocceluta si am asteptat cumintica sa fiu luata acasa. Mi-a placut mult la bunici: mancare, rasfat si joaca pe saturate.
Cand am ajuns acasa, de bucurie am alergat prin toata casa, am mirosit toate cotloanele, am regasit mirosuri pe care le credeam pierdute... mirosurile de acasa. Ooooh, e bine in vacanta, dar e bine si sa te intorci la tine, in caminul tau de fiara.

Ca sa vezi surpriza! Ai mei zic ca m-am ingrasat. Cam tare. Si ca de data asta chiar incep sa seman cu Garfield, nu numai la culoarea blanitei. Asa ca m-au amenintat cu un regim drastic. Dar eu stiu sa-i induplec. Ii conduc mieunand catre locul in care stiu ca se tin crantanelele. Ma ridic in doua labute acolo si le arat: uitati, aici e mancarea, poate ati uitat. As manca tot timpul. Cand ma culc visez munti de crantanele din care ies imbietoate mirosuri minunate. Ce poate fi mai bun decat o strachina plina de crantanele? Stiu, niste paine. Sau niste ou. Sau mazare - am mancat o boaba si mi-a placut Sau... of, opriti-ma, as vorbi numai despre mancare.

Cum sa nu ma gandesc la mancare cand ei gatesc tot timpul? si mie nu imi dau!!! Stiti de cate ori am stat pe langa tati cand isi facea obisnuita lui omleta cu ciuperci si nu am primit nimic?

Peste toate vestile astea cu regimul, cu ce credeti ca i-am prins? Cu poze cu diverse animalute. Animalute cu care se pare ca s-au intalnit in vacanta, cand eu nu eram de fata, tinand acest lucru secret fata de mine. O-ri-bil! Ce fel de relatie fiara-biped este aceea in care fiara este tradata cu orice... aratare ce le sare in cale cand sunt in vacanta?

Si acum dovezile revoltatoarei tradari:

Acasa

In sfarsit!

Auzisem eu deja de vreo doua zile ca s-ar fi intors, dar nu am crezut pana ce n-am vazut. Astazi au venit la bunici si dintr-o data am redevenit vedeta. Sa stiti ca m-am bucurat asa de mult incat i-am lasat sa ma mangaie, ba chiar am cerut portii suplimentare de rasfat.

Dupa ce m-au adus acasa si am recunoscut locurile, mi-am revenit la starea mea de fiara. Nu ma mai prinde pe mine nimeni la mangaiat. Poate doar cand adorm.

Sa va spun cum a fost la bunici? Distractiv, zau asa. Am alergat Pisica pana cand nu mai putea si se ascundea de mine. Ne-am harjonit, ne-am fugarit si ne-am jucat cat e ziua de lunga. Imi place sa am un tovaras de joaca. Si oamenii sunt dragalasi, dar sunt mai inapoiati, ei nu stiu sa se joace ca noi, felinele. Eu am mai incercat sa-i invat sa se joace frumos, dar nu am prea avut sanse. Totusi, ma mai joc din cand in cand cu ei, sa nu se simta abandonati.

Cred ca observati ca devin tot mai inteleapta pe masura ce inaintez in varsta (am deja vreo cinci luni). Ma gandesc sa ma fac fiara scriitoare, mi-a zis mama ca la Gaudeamus a vazut carti pisicesti.

Home alone

Intai i s-a intamplat lui Coolcat, acum mie. Pleaca si ma lasa singura pentru o saptamana.

Singura acasa, hmmm! Adica toata casa la dispozitie? Nu ma cearta nimeni daca ma urc pe masa? Pot sa ma plimb pe pervazul geamului de la balcon fara sa intre nimeni in panica. Pot eu oare sa mai rod niscaiva cabluri eletrice fara sa fiu impiedicata? Si sa mananc paine de cate ori vreau?

Ei bine, nu! Ma voi duce la bunici. Lasa ca bunicii ma rasfata, in plus e acolo si Pisica, am cu cine ma juca. Totusi, visam la ceva adrenalina acasa. Sa prind un soarece infractor, sa ma lupt cu insectele hotomane, sa se faca un film de pe urma ispravilor mele de vitejie. Nu-i nimic, mai am eu sanse!

Uitati, va fac cadou o poza cu Pisica. Frumusica, nu? V-am spus ca acum suntem prietene, nu?

Gelozie de fiara

Pai chiar asa, voi credeti ca fiarele nu au sentimente?

Cand s-au intors acasa, mami si tati mi-au aratat ca au gasit o gramada de "chitirei" in concediu, pe care bineinteles ca i-au hranit si dragalit. In primul rand ca nu inteleg de unde vine termenul asta de "chitirel", zau daca-mi dau seama. Si apoi, vad pe acolo tot felul de fiare care sunt dragalase, nu zic nu, dar nu cred ca sunt asa de simpatice si de fioroase ca mine.

Oof, deci dupa ce ca au plecat in concediu fara mine, au mai si mangaiat tot felul de fiare.

Mi-a mai venit totusi inima la loc cand am vazut atata apa, zau ca nu era de mine acolo.