Un duet mai special

Ia uitati ce am gasit la Zaffcat. Este dovada clara ca bipezii isi doresc sa fie pisici. Am invins!

Leapsa fotografica

Sakura este un prieten bun si atent. Mereu are grija (si) de mine si ma invata numai lucruri bune. Pentru ca nu se poate juca decat virtual cu mine, mi-a dat o leapsa.

Trebuie sa pun pe blog doua fotografii: una draga si una hazlie. Desi sa stiti ca mie si aia hazlie mi-e draga :-)

Aceasta este prima mea fotografie, facuta chiar in ziua in care parintii mei adoptivi m-au gasit la Brasov si m-au salvat. Ei au fost draguti si mi-au cumparat un biberon special pentru pisoi mici. Eu am fost draguta si am ros tetina inca de la inceput, ca sa stie cu cine au de-a face.

Mami zice ca fotografia asta este haioasa. Nu inteleg de ce, ca eram foarte suparata si tocmai imi spuneam parerea.

Dau mai departe leapsa catre Sonho de Lisboa, sigur are fotografii dragi cu care ne va incanta ochisorii. O dau si catre Nik.

Ce inseamna pisica in vis?

Asta se intreaba multi dintre cei care ajung pe blogul meu de pe google.
Eu pot sa va spun asa: visez mereu o pisica. Pisica este o fiara roscata, care alearga dupa soricei si isi dovedeste zilnic vitejia.


Iar cand visez asa, zau daca nu mi se implineste visul: cum ma trezesc, gasesc un soricel de jucarie, o punga sau o hartie pe care sa le vanez. Si de indata toata lumea zice: Vai, Chiti, ce viteaza esti!


Nu stiu insa sa va spun ce inseamna daca si "umanii" viseaza pisica. Dar, pot sa va spun ca este un semn foarte bun daca ati cautat aceasta informatie si ati ajuns la mine pe blog, caci ati avut ocazia de a face cunostinta cu o fiara tare dragalasa.



Caci asa sunt eu: Chiti de vis.

O problema de identitate

Foarte greu imi este in ultima vreme sa inteleg de ce unii imi spun ca sunt o pisicuta dragalasa. In timp ce eu le spun clar: sunt fiara, nu pisica.

Pana la urma am stat si m-am gandit: mai, dar daca or avea dreptate?

Asa ca mi-am facut o mica analiza si am constatat urmatoarele lucruri: dimineata, cand ma trezesc, sunt pisica. Ma frec de picioarele lui mami, ma mangai si ma alint, torc, o las sa ma mangaie si nici macar nu-mi vine s-o musc.

Dupa cateva minute, incepe transformarea: ma arunc pe spate, cu ghearele pregatite de atac, iar cand se apropie de mine, incep sa musc. Iar apoi incepe marea vanatoare: tot ce este in casa devine vanatul meu: pungile, o bucatica de hartie, jucariile. Incep sa ma catar pe peste tot si sa daram tot felul de lucruri. Dar ce nu fac pentru o vanatoare de succes?

Spre seara, oboseala ma doboara. Ochii mi se inchid si ma las cu mare placere rasfatata si mangaiata. Ba chiar si torc. Catre miezul noptii, devin activa si dornica de vanatoare si lupta. Chiar atunci, ai mei se culca - nu stiu deloc sa se distreze.

Concluzia? Dimineata ma trezesc pisica, iar apoi ma transform urgent in fiara.

Gasiti deosebirile dintre cele doua imagini de mai jos

Protest

Domnule, dar nu se mai poate asa: pe masa nu am voie ca fur mancare. Ce sa fac, daca ei nu-mi dau decat mancare de pisici? Eu le-am zis ca nu sunt pisica, sunt fiara si pot manca tot ce manca si oamenii. Dar ei nu si nu, sa mananc tot felul de chestii pisicesti. Nu sunt rele, nimic de zis, dar cele pe care le mananca bipezii miros... ametitor de bine. Asa ca am profitat de ocazie, nu era nimeni atent, si m-am urcat pe masa si am furat un pic de mancare. Mare lucru!

Apoi, nu am voie pe raftul unde se pun telefoanele si bateriile de la camere la incarcat. Da, le-am dat jos de cateva ori, dar zau ca sunt mult mai distractive cablurile alea cand atarna. Ma pot si eu juca in voie. Altfel sunt foarte plictisitoare.

Pe etajera nu am voie ca tot rastorn lucruri. E vina mea ca sunt schioapa si neindemanatica? Zau ca ma straduiesc... sa ma joc pe peste tot. Lucrurile alea nu sunt tot jucariile mele? Doar toata casa este terenul meu de joaca.

Prin urmare inaintez acest protest in mod oficial. Eu unde am voie?

Voi stiti cumva...

... de ce pe unele bloguri de pe wordpress nu imi intra comentariile? Se pare ca intra in spam. Si mami pateste la fel.

Si eu am atatea de zis!!!!!!!!

Coolcat:

- mancare umeda Miamor

- mancare uscata Royal Canin, Purina (Royal Canin cica e totusi cam grasa)

- iaurt, lapte batut, lapte dulce

- favorita mea: painea goala.

Pasiuni noi

Mami se uita la televizor din cand in cand. La fel fac si eu, de cate ori se spala rufe in casa. Nu exista spectacol mai fascinant pentru mine decat sa ma uit prin geam la rufele care se invartesc. As putea sta ore in sir asa, mi se pare un spectacol foarte interesant. Acum am si eu televizorul meu.

Uneori, nu sunt simplu spectator, ci chiar erou in spectacolele televizate din masina de spalat.

In alta ordine de idei, vreau sa va anunt ca mi-am extins teritoriul. Ca orice fiara, ma aflu in cucerire permanenta de noi teritorii. Pana acum nu stiam ca imi este atat de la indemana cada. Dar de cand m-am intors din vacanta, am descoperit ca pot sari mai sus decat inainte. Asa ca acum imi petrec mult timp in cada.

Insa acum cateva zile am avut o surpriza incredibil de neplacuta. Am sarit ca de obicei in cada si... avea apa in ea!!!!!!!!!!! Brrrrrr! Cine a mai pomenit asa ceva, sa pui apa in cada?? Bipezii astia fac lucruri ciudate, pe cuvant!

Bineinteles, am sarit imediat inapoi si am sters cu limbuta urmele infamei ape. Bleah!

In rest, va anunt ca tot cresc, iar asta nu imi face deloc placere. Dar despre asta, intr-un alt episod.

Gelozie de fiara

Pai chiar asa, voi credeti ca fiarele nu au sentimente?

Cand s-au intors acasa, mami si tati mi-au aratat ca au gasit o gramada de "chitirei" in concediu, pe care bineinteles ca i-au hranit si dragalit. In primul rand ca nu inteleg de unde vine termenul asta de "chitirel", zau daca-mi dau seama. Si apoi, vad pe acolo tot felul de fiare care sunt dragalase, nu zic nu, dar nu cred ca sunt asa de simpatice si de fioroase ca mine.

Oof, deci dupa ce ca au plecat in concediu fara mine, au mai si mangaiat tot felul de fiare.

Mi-a mai venit totusi inima la loc cand am vazut atata apa, zau ca nu era de mine acolo.

Finalul vacantei

Va povesteam data trecuta cum am ajuns sa ma inteleg cu Pisica (faceti cunostinta cu ea in fotografia alaturata). Acum, sa nu va imaginati ca noi chiar ne-am imprietenit. Ne-am mai jucat, ne-am mai alergat, dar nu am ajuns prietene bune. Din cand in cand, dupa o tura de alergat prin toata casa, ea se ducea sus pe dulap, unde stie ca o fiara schioapa ca mine nu poate ajunge (nu ca nu m-as fi straduit). Si statea acolo si se uita la mine cum ma jucam. Dupa ce dormea, venea iarasi sa ma caute sa ne jucam. Cam asa au decurs ultimele zile din vacanta, pana intr-o buna zi.
Era o zi care nu parea a fi cu nimic speciala. Se inserase, iar eu ma jucam linistita, cand cineva a sunat la usa. Erau doi bipezi. Cum m-au vazut, au inceput sa scoata niste exclamatii de incantare. Hmmm! Ce-o fi cu ei?, m-am intrebat, nu or mai fi vazut niciodata o fiara asa de frumusica? Ce sa vezi, nici nu m-au lasat sa-mi vad de treaba (adica de jucariile mele), bipeda m-a luat in brate si a inceput sa imi vorbeasca vesela. Parca ceva-ceva din mirosul ei imi amintea de ceva cunoscut. Dar nu stiam exact de ce. Totusi, am muscat-o, ca sa-i arat ca-mi amintesc ca ne-am cunoscut candva. Apoi m-a luat si el in brate. Si mirosul lui imi era familiar.
Ce mai tura-vura, dupa ceva vreme m-au luat si m-au suit in masina. Am fost ingrozita!
Bine, inteleg, suntem cunostinte vechi, dar chiar asa, sa ma ia din casa mea, de la joaca mea?
In sfarsit, am ajuns la ei acasa. Am inceput sa miros in jur, macar sa cunosc teritoriul inamic. Domnule, si dintr-o data mirosul casei mi-a aprins asa, un beculet in mintea mea si mi-a picat fisa: mai, pai asta e casa mea! iar bipezii astia sunt mami si tati...
Oooof, ce de emotii! Am inceput sa alerg prin toata casa, sa vad daca e totul la locul lui. Si dintr-o data, cele doua saptamani de vacanta au fost uitate, de parca nici nu as fi plecat vreodata de acasa.

Jurnal de vacanta

Of, nici nu ma stiu de unde sa incep povestea.
Totul a inceput intr-o buna zi, in care m-am trezit ca de obicei dimineata, vazandu-mi de treburile mele.
Tocmai ce terorizam o mingiuta prin casa, cand tati m-a luat pe sus si m-a bagat in masina. Si m-a dus la veterinar. Iarasi veterinar? Nu mai voiam. Dar de data asta a fost chiar mai rau. Mi-a facut injectie!!!!!!!!!!!!! Urletele mele de indignare s-au auzit peste mari si tari. Asa ceva nu i se poate intampla unei fiare, este strigator la cer.
Credeam ca am scapat si mergem acasa. Nu, am mers la bunici. A, o vizita, ce bine! mi-am zis eu. Dar nu. M-a lasat acolo.
Vaaai, ce tristete! Nu mai intelegeam unde sunt. Gaseam cateva din jucariile mele, dar locurile nu erau aceleasi. In plus, personajul despre care va spuneam: Pisica. Nu va pot spune ce s-a suparat ca eram acolo. Hmm, de parca eu nu as fi preferat sa fiu acasa si sa ma joc prin locurile pe care le stiu. Zile in sir a stat si m-a scuipat. Am ignorat-o, pentru ca am o mamica lady si intentionez si eu sa fiu la fel. Intr-o zi insa, a intrecut masura, asa ca am scuipat-o si eu. Sa vada cu cine are de-a face. 10 zile, atata a durat situatia asta plictisitoare. Pana cand in sfarsit si-a facut curaj si a venit sa ma miroasa. Am fost marinimoasa si am lasat-o. Apoi a inceput sa se joace cu mine. Ei, asa mai merge! Cand e vorba de lucruri serioase, putem coopera.