Asteptarea ma streseaza

Agitatie mare aici, dragii mei prieteni patrupezi si bipezi. Mama a facut stelute de Craciun si se pregateste sa faca turta dulce buna-buna, ca anul trecut.
Ieri a venit in casa noastra si Teposila.

Sunt foaaaarte stresata!


Agitatia asta ma cam supara. Mai bine dorm eu si sa ma trezeasca in Ajun, sa ma fac frumoasa si sa-l astept. Oricum, mi-am schimbat locul de dormit. De cand cu colindele astea, combina e cel mai bun loc. Este caald si bine aici. Putin cam stramt locul, ce-i drept...


Sfrrrrrrrr......

Il astept aici

Stau linistita, bineinteles ca vine. Am facut o multime de lucruri bune, mi-am ajutat bipezii sa-si dezvolte abilitatile, am contribuit la o stare de veselie in cadrul familiei, mi-am facut o gramada de prieteni. E clar, pot dormi linistita.


Si totusi, un gand nu-mi da pace. Si daca nu vine?


Oh, sunt cam nelinistita!

Mi-e frig!

Afara e ud, brrrr! Si frig, brrrrrrrrrrrr!
Mi-am gasit eu un loc bun, la adapost. Si nici nu ma vede nimeni aici. Mami cred ca nici nu stie ce ascunzis mi-am gasit.

La citit inainte!

Mami credea ca ma pune in incurcatura cu leapsa asta despre carti.
A uitat, cred, ca si eu citesc la fel ca ea si tati. Mai mult ca tati. Si asta pentru ca si pe mine ma preocupa comportamentul uman. Trebuie sa stiu cum sa fac fata bipezilor de educatia carora ma ocup.



Mda, deci v-ati cat seama cam ce gusturi literare am. Dar voi? Si ma refer atat la voi, cat si la bipezii de companie: Mirela, Enya si Serafina, Vic & Jazz, Vero, Pivnicer, Ioan Usca, Diana Alzner, Baghi, Ifim, Sasha, Missouri, Lucky, Griska, Natasa, Pisu, Mihaela si Fanica, Alberto.
Sper ca n-am uitat pe nimeni, daca am uitat ca rog sa-mi spuneti. Haideti, abia astept sa vad ce cititi!

Intamplari matinale

Azi de dimineata am prins un moment in care bipezii nu erau atenti. M-am suit pe masa si de acolo am trecut pe bufet. In treacat am rasturnat si un aparat de radio. M-am repezit la painea proaspata pe care o ascunsesera de mine (haha, ce naivi!). Dintr-o data a intrat tati. Am inlemnit. M-am aruncat de pe bufet pe jos si m-am prefacut cu nu s-a intamplat nimic.
Mami a intrat chiar atunci, s-a uitat la mine cu tristete si mi-a zis:
- Sa-ti fie rusine, Chiti Pisicescu!
Si apoi a iesit din bucatarie.


PS Mama va recomanda un film.

Indignare de Chitirel

Bipezii astia imi pun nervii la incercare, noroc ca sunt totusi o fiara de treaba...

M-am prins cum se imblanzesc bipezii: este suficient sa intru cu o privire nevinovata in dormitor si sa ma sui pe picioarele lui mami cand se pregateste sa se culce. Dintr-o data, ramane nemiscata, ca nu cumva sa ma deranjeze, recunoscatoare pentru onoarea pe care i-o fac. Si asa o iau in stapanire. Evident, daca face cea mai mica miscare in directia mea (scop: mangaiere, luat in brate, bleah), plec indignata de acolo. V-am spus, se educa greu, insa marile eforturi sunt rasplatite pe masura.

Ce s-a intamplat cu fotoliul?

Ceva ciudat s-a intamplat cu fotoliul de la noi de-acasa.


Arata de parca ar fi... ei bine, insarcinat!


Dupa ce au stat si s-au invartit in jurul lui, bipezii mei si-au dat seama ca in burta proaspat crescuta a fotoliului se afla... un chitirel. O fiara, adica.
Da, m-am intors acasa. Mi-a placut mult la bunici, dar m-am bucurat cand mi-am simtit bipezii si cand am ajuns acasa.

Sa nu uit: am gasit inca o fiara talentata in ale scrisului blogoristic: Baghera, zis si Baghi, ne povesteste aventurile sale de motan matur si cu experienta de viata.

Vreau sa le multumesc tuturor celor care au donat pentru Maria si celor care au preluat anuntul meu sau pe cel al mamicii mele. In continuare, Maria are nevoie de bani, costurile se pare ca vor fi destul de mari.
Mami mi-a povestit aseara ca a intalnit si alte cazuri de copii bolnavi. Si zau ca merita ajutati: Siluan si Anastasia Ioana lupta chiar acum pentru viata lor, alaturi de toti cei care-i iubesc. Eu cand ma gandesc la niste pui atat de mici si neajutorati imi amintesc de mine, schioapa si abandonata.