duminică, 7 martie 2010

Va e dor de Chitirel?

Bine v-am regasit! Mi-era dor de voi, asa ca am decis sa vin sa va povestesc ce mai fac, chiar daca nu am deocamdata poze, tati e foarte ocupat si nu a apucat sa le descarce.

Am trecut prin niste emotii GROAZNICE. Saptamana trecuta m-au luat ai mei, m-au pus in cosuletul roz si am plecat la plimbare. De la inceput am presimtit eu ceva, asa ca am protestat tot drumul. Un drum o-ri-bil. Am fost intr-o masina mare si lunga cu multa lume in ea. Si apoi ne-am urcat intr-un tren care mergea pe sub pamant. Vai, bietii bipezi! Prin ce trebuie sa treaca ei ca sa se duca dintr-un loc in altul! Mie mi-e foarte simplu sa merg de exemplu de la masa la serviciu. Masa se serveste in baie, serviciul meu este sa urmaresc soricei si bilute colorate prin casa. Ajung imediat. Dar bipezii nu. Ei trebuie sa foloseasca tot felul de masinarii groaznice, in care zgomotul este teribil si sa simt multe mirosuri... nu prea apetisante. Sau sa mearga cu marea torcatoare... mai prietenoasa, e drept, dar totusi o masinarie.
Cred ca e din cauza ca au doar doua picioare. Daca ar avea patru sau macar trei, ca mine, sigur ar ajunge mult mai repede si nu ar avea nevoie de masini.
In sfarsit, dupa un drum nesfarsit de lung am ajuns la destinatie. Cine credeti ca ma astepta acolo? El. Obraznicatura si golanul care a incercat sa-mi fure cosuletul.
Va amintiti, eu am fost o gazda excelenta. Si sunt un oaspete bine educat, care nu face lucruri necuvenite. In schimb, el este un golan si... ei bine, da, un mitocan de motan. Cum m-a vazut a inceput sa ma scuipe (ce mod de a-ti intampina musafirii!), iar apoi sa ma loveasca. Eu m-am aparat si am incercat sa fiu amabila, dar deloc nu s-a lasat. Ba la un moment dat m-a si muscat!!!
Va dati seama, in ce situatie am fost eu, o fiara bine educata, cu maniere alese, crescuta de o Lady. Noroc ca ai mei au fost acolo, iar bipezii motanului l-au alungat pe acesta de mai multe ori din camera. In felul asta am avut si eu momente de ragaz. M-am bagat sub canapea si am dormit pana cand ai mei m-au dus acasa.
Am mai scos un pic nasul la ora mesei. Au mancat mancare chinezeasca... stiti cat imi place!

Va marturisesc ca reintoarcerea acasa din acea seara a fost unul dintre cele mai fericite momente din viata mea!
Voi ce-ati mai facut?

21 de comentarii:

Mirela spunea...

Chiți scumpă, momente de coșmar, nu altceva! Mai bine acasă, la căldurică...Serafina abia scoate năsucul la geam, se cuibărește pe calorifere, așteptând o primăvară care se cam lasă prea mult pe tânjeală...dar va veni, cu soare, fluturași, aer curat și balcon deschis...super! Te pup Chiți....dar ce motan afurist ai cunoscut, auzi la el, păcat că nu era și Serafina, e expetă în caftit motani (de-aia e domnișoară încă...). O seară frumoasă!

Missouri spunea...

Chiţi, am râs de m-am tăvălit! Eşti o scumpă! Eu cred că golanul de moatan voia să lege prietenie, dar ei sunt mai lipsiţi de maniere, înţelegi...
Oricum, fii bucuroasă că bipezii nu te-au dus la doctor...
Vezi, nu te extenua cu serviciul!
Te pupăm pe obrăjori! :)
Tanti Missouri şi Rozi :)

Grişka spunea...

Vai, Chiţi, cred că ţi-a fost tare greu, dar se pare că te-ai descurcat de minune! Felicitări!
Eu unul cred că nu aş fi suportat un asemenea drum, sunt învăţat să merg numai cu maşina noastră :)

Miss Zebra spunea...

Chiti, cred ca ai nevoie de cateva lectii de kung-fu sau alte arte martiale!Just in case!

Morticia spunea...

Deci ai mers cu metroul si nu ti-a placut... Of, ce mai semeni cu mamica ta :)

Anonim spunea...

Chiti, cum sa-ti explic, daca bipezii ar avea 4 picioare ar trebui sa plateasca dublu pe pantofi si asta ar fi foarte tragic mai ales pentru bipede, intelegi?

Zazuza spunea...

Chiti, zau, nu inteleg ce au bipezii astia cu tine de te poarta colo-colo... Si golanul... eeeeeh, dar golanul e frumooooos, sau tot nu ti se pare ca e frumos?!

lucky motanul spunea...

chiţirel, chiţirel
ce basm urât în underground
pisicile-suflet pereche
trebuie eliberate
din jungla de asfalt
în paradisul de acasă
acolo unde pot toarce liniştite
povestea suav domestică
a întâmplărilor viitoare

vic spunea...

asa deci, coate-goale, mate-fripte!

altadata sa soliciti sa fii lasata acasa. te mai uiti si tu la un film, mai asculti o muzica.

cine vrea motani-golani.

Raluca spunea...

Chiti, draga, esti tare simpatica! Si norocoasa, ca nu faci mult de acasa pana la serviciu :-))

Chiti spunea...

@Mirela
Serafina este inteleapta, trebuie sa iau lectii de batut motani obraznici de la ea.

Chiti spunea...

@Missouri
Hmm, dintii lui nu mi-au inspirat prietenie...

Chiti spunea...

@Griska
Ce sa fac, ma obisnuiesc cu greutatile vietii de fiara...

Chiti spunea...

@Miss Zebra
Asa e, cred ca-i pun pe bipezii mei sa ma antreneze.

Chiti spunea...

@Morticia
Sssst, sa nu ne auda mami! :)

Chiti spunea...

@teampit
Oh, mama imi zice ca ai mare dreptate.

Chiti spunea...

@Zazuza
Cica sa socializez cu alte pisici. E frumos, dar mare golan.

Chiti spunea...

@Lucky
Draga Lucky, nicaieri nu e mai bine decat acasa, ai dreptate :)

Chiti spunea...

@Vic
Sa stii, mai bine stau acasa, citesc bloguri pisicesti si ma lipsesc de motani-golani.

Chiti spunea...

@Raluca
cred ca si tu esti simpatica :)

Pisu spunea...

Groaznic in metrou si autobuz...si eu am fost si nu mi-a placut...dar nu prea am protestat...era oricum degeaba...
Pe mine nu m-au dus niciodata la alte pisici/motani ca ar fi iesit prea urat...cine stie...acum dupa ce ma mai calmez si eu o sa cunosc pisici si motani...fata in fata bineintelez.
Draga Chiti...oricum esti o curajoasa... nu oricine - pisica sau om - poate sa faca fata unui motan furios :)
Sa ai grija de tine!