sâmbătă, 26 decembrie 2009

De Craciun, de Craciun...

... Chitirelul e mai bun.
Sa vedeti cat de buna am fost eu zilele astea.
Joi am ajutat-o pe mami in bucatarie. Ma bucuram ca era acasa, nu stiam ce e cu toate zarva din casa. M-am uitat curioasa la ea. A inceput sa deseneze tot felul de lucruri pe masa din bucatarie, dar nu cu un creion, ci cu un cutitas. Apoi a pus desenele astea la cuptor si mirosuri minunate au iesit de acolo. Iar cand a scos de acolo, desenele parca prinsesera viata. Pisicute, omuleti, o ratusca, ba chiar si un magarus au poposit la noi in bucatarie. Nu era niciun soricel, dar cred ca m-as fi multumit si cu ratusca, daca mi-ar fi dat-o. Dar nu, cica din astea mananca numai oamenii. Eu sunt sigura ca si fiarele pot manca rate.

Nemultumita, m-am indreptat catre sufragerie. Cand, ce sa vezi? Totul era schimbat acolo. Fotoliul pe care ma urc eu ca sa ajung pe monitor ca sa dorm nu mai era la locul lui. In locul lui se asezase un animal tepos, necunoscut. Tradare!
M-am apropiat de noul venit ca sa-l miros, sa aflu cu cine am de-a face. M-a zgariat, nemernicul! Mami si tati l-au alintat, i-au pus tot felul de fundite si de jucarioare. Parca nici nu mai existam pentru ei. Noul animal era mai important decat mine.


In sfarsit, am inteles ca noul animal va ramane ceva vreme la noi in casa. Mami spunea mandra ca-l poate pastra mai mult pentru ca e in ghiveci. Eu nu am ghiveci, sper ca totusi sa ma tina mai mult decat pe teposila.



Incerc sa-l ignor pe intrus, insa uneori jucariile lui sunt foarte interesante si incerc sa le mai iau si eu sa ma joc. Dar mami ma cearta si le pune la loc. Nu am vazut-o sa-l certe pe tati cand imi ia jucariile si mi le arunca prin casa, iar eu trebuie sa fug dupa ele sa le gasesc.
Le-am aratat eu insa acestor oameni ca au de-a face cu o fiara. Cred ca v-am mai spus ca nu ma lasa sa mananc mancare buna, de care mananca ei. Mie imi dau mancare de pisici. Bleah!
In noaptea de Craciun insa, am prins un moment in care nu era nimeni atent si am vanat. Am reusit sa prind o ditamai bucata de friptura, pe care mi-am ascuns-o sub masa din bucatarie si am inceput s-o mananc. Tragedie, m-a prins mami! Si mi-a aruncat prada proaspat vanata.

Cam asa am petrecut Ajunul Craciunului. De Craciun, mami mi-a aratat un alt animalut, a carui poza a pus-o si pe blog. Este cam schiop, la fel ca mine, dar pare vesel.

A, si sa stiti ca am fost cuminte si zilele astea m-am lasat mangaiata. Macar de Craciun, nu?


24 de comentarii:

Sakura spunea...

Craciun fericit Chiti!
Esti..o adevarata scriitoare
:)
Mai sa fie...ce cadou esti tu acolo!
:)

Chiti spunea...

@Sakura
Eu asta vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, scriitoare :-)

Corina spunea...

Chitisor, mi-ai lipsit!
Esti o "fiara" in toata regula - dar una foarte dulce!
Nu fii geloasa pe nici un intrus - sunt sigura ca bipezii tai te adora - esti speciala!
Iti doresc, tie si parintilor tai, tot ce poate fi mai bun!
Sarbatori fericite si cu multa pace sufleteasca!

Mii de pupici de la mine si de la Leo care, la tara, la bunicii care cred ca-l vor opri definitiv pentru ca s-au indragostit de el peste masura (deja printisorul cunoaste si curtea bunicilor...s-a obisnuit si cu masina...), a facut "ordine" cu cele 3 pisici mature de acolo - doua nu au curajul sa se apropie de farfuria si de jucariile lui iar a 3-a, care a indraznit sa-i guste din farfurie a luat bataita :))
Ce zici de asa o fiara? Puiut de 4 luni si nou venit bate pisica matura si gazda...

Zazuza spunea...

haha, asta da Craciun pisicesc! pupici!

Chiti spunea...

@Corina
Dragul de Leo, stiu eu ca este viteaz, cred ca e o trasatura a pisicilor roscate, ca mai stiu un pisoi tot la fel.

Chiti spunea...

@Zazuza
Pupici!

Diana Alzner spunea...

Spor la vânătoare, iubito! Mai încearcă; Rozi a mea a vânat şi ea, dar era atât de drăgălaşă, încât n-am putut să-i iau prada. Uită-te la Mami a ta cu o privire sfâşietoare care s-o sece la inimă, să nu mai poată deposeda fiara. :)

Mama lui Missouri şi Rozi

coryamor spunea...

bine ai revenit, Chiti, mi-a fost dor... am sa te arunc pe blogroll-ul meu (vezi, sa cazi in picioare). la multi ani pisicesti!!!

teampit spunea...

Hai, mai Chiti, mai ai putintica rabdare ca teposul n-o sa mai stea mult la tine acasa. Tot pe tine or sa te pastreze mami si tati, chiar si fara ghiveci. Pup!

Chiti spunea...

@Diana Alzner
O privire sfasietoare? Trebuie sa mai exersez.

Chiti spunea...

@coryamor
Multumesc, multumesc! Ce surpriza frumoasa :)

Chiti spunea...

@teampit
Sper sa fie asa. Si eu te pup :)

Sakura spunea...

:)
Deci ai viitorul planificat
pai...asta ai sa te faci
:)

Anya spunea...

Have a very happy New Year
and a wonderful and happy 2010 :-)

hugsss
Kareltje =^.^=

lucky motanul spunea...

chiţi, îi foarte fain aicea pe blogul tău
aşa că foarte o să mai vin
din motiv de simpatie şi de joacă
şi de lucky motanul

Pisu spunea...

Draga Chiti,

In sfarsit ai cunoscut si tu marele Tepos :D
Nu-ti fa griji tot tu ramai preferata alor tai :D

Iti doresc Sarbatori Fericite si Un An Nou plin de lucruri bune si sa ti se implineasca toate dorintele de fiara!

Pup dulce pe botic, cu mare drag

Pisu si ai lui

Zazuza spunea...

uram refacere rapida Chitirelului! de obicei nu pun probleme operatiile astea. La multi ani si pupaturi!

Belle de Jour spunea...

LA MULTI ANI PENTRU 2010!
:)

Sakura spunea...

La multi ani draga Chiti
:)
Sa ne revedem cu bine in 2010!
:)

Chiti spunea...

@all
Dragi fiare si bipezi, va doresc un an cat mai frumos, in care sa ne jucam mult impreuna si sa auzim numai vesti bune.

Morticia spunea...

Ce mare te-ai facut, mai Chitirel! Acum nu mai poate nimeni sa spuna ca nu esti o fiara adevarata...
Ai reusit sa nu spargi niciun glob? :D

Chiti spunea...

@Morticia
Desi mami are o gramada de globuri de sticla, nu a pus niciunul in brad. Nu inteleg de ce...

cris spunea...

Tu Chitzirica si Sati a mea e schioapa...umbla mai stramb asa....dar asta n-o impiedica sa faca nazbatii:) te pup pe mustatzi bai Chitzimurlic!!!!!!!!!!!!

Chiti spunea...

@Cris
Eu nu stiu cum e sa nu fii schioapa, asa ca nu ma agit prea tare, asa am fost de cand puiut mic. Doctorul le-a spus bipezilor ca pisicile cu probleme de genul asta sunt mult mai ambitioase si reusesc sa faca aceleasi lucruri ca si pisicile normale, insa cu mult mai mult efort. Este adevarat, am reusit chiar si sa sar pe un sifonier.
Pupici lui Sati!