Se afișează postările cu eticheta chiti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta chiti. Afișați toate postările

duminică, 10 aprilie 2011

Chiti e electrica

Dragii mei,

Tare ocupata am fost cu muscatoria. Totul merge foarte bine, toate fiarele care s-au oferit sa fie partenere de afacere fac o treaba foarte buna.
Intre timp am mai avut si alte treburi cu bipezii, o sa va mai povestesc.

Sa stiti ca m-am gandit la voi, chiar daca nu v-am vizitat. Insa promit sa-mi rascumpar vina chiar zilele astea.

Pana atunci, priviti ce puteri magice am, nu-i asa ca sunt teribila?





duminică, 13 martie 2011

In sfarsit...


... m-am hotarat ce sa fac in viata. Nu prea e de mine munca de birou, nici soarecii nu mai sunt ce erau candva. Acum ii bagi intr-un Excel, introduci o formula si descoperi ca sunt de fapt soareci de plus. Tragic!
M-am hotarat sa-mi deschid o afacere care sa se bazeze pe lucruri naturale, bio, care sa-mi aduca satisfactii adevarate.
O sa-mi deschid o... muşcătorie.





duminică, 6 martie 2011

Sunt ocupata rau!



Dragii mei,

Stiu ca n-am prea mai scris pe-aici. Dar asta e pentru ca am teribil de multa treaba. Peste activitatile mele zilnice de dormit, alergat si mancat, trebuie sa am in permanenta grija de bipezii mei.


De exemplu, tati conduce avioane (pe calculator) si mereu trebuie sa fiu acolo, sa am grija sa nu se prabuseasca. Zau ca nu cred ca s-ar descurca fara mine. Trebuie sa-i explic eu mereu ce inseamna portanta si degivrare. Norocul lor ca eu am o cultura vasta!


Ma duc repede sa ma odihnesc, ca mai tarziu trebuie sa o invat si pe mami sa gateasca.

vineri, 21 ianuarie 2011

Chiti se hlizeste


Mami a scris un articol despre cum sa fii o lady in Bucuresti. Se descurca destul de bine, as zice. Insa ar mai fi trebuit sa adauge ceva.
Ca sa fii o adevarata lady, nu trebuie niciodata sa-ti pierzi simtul umorului. Nici macar in Bucuresti. Asa ca eu ma asigur ca rad des. Mai ales ca bipezii fac atatea prostii incat nu am decat doua sanse: ori ma enervez, ori ma amuz. Si prefer sa ma amuz.



marți, 4 ianuarie 2011

Si eu sunt o Lady

Ce, credeti ca doar mama mea, Lady Io, este o Lady? Si eu sunt, chiar daca una in devenire.
Priviti aici ce proiect are Iulia, pe care eu o suspectez uneori ca e de fapt o felina deghizata, atat de bine ma intelege.
Eu vreau sa ma inscriu aici, in proiectul asta, ca sa devin si eu o adevarata Lady, sa invat din timp ce presupune asta.

Stomacul tare il am, cu pielea am probleme doar la labuta aia paralizata, iar de dormit... priviti, pot dormi in orice pozitie!



O singura teama am: oare o lady are voie in chiuveta?

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

La multi ani!



Dragi bipezi, patrupezi si tripezi (in caz ca mai e vreunul ca mine),

Va doresc un an mai bun si mai frumos decat cel care a trecut. Sa aveti succes la vanatoare, sa fiti sanatosi si fericiti, sa va iubiti si sa-i iubiti si pe cei din jur!

Chiar si eu am inceput sa-l iubesc mai mult pe Teposila. Si el pe mine. Eu pe el cu gherutele si atendand la globuri, el pe mine cu tepii. Dar ne-am impacat bine in cele din urma. E un inceput de an bun, zic eu.

vineri, 24 decembrie 2010

Craciun fericit!

Craciun fericit tuturor!

Eu mi-am gasit un alt loc in care sa-l astept. M-am inspirat din filmuletul de mai jos, pe care vi-l daruiesc de Craciun.

joi, 23 decembrie 2010

Asteptarea ma streseaza

Agitatie mare aici, dragii mei prieteni patrupezi si bipezi. Mama a facut stelute de Craciun si se pregateste sa faca turta dulce buna-buna, ca anul trecut.
Ieri a venit in casa noastra si Teposila.

Sunt foaaaarte stresata!


Agitatia asta ma cam supara. Mai bine dorm eu si sa ma trezeasca in Ajun, sa ma fac frumoasa si sa-l astept. Oricum, mi-am schimbat locul de dormit. De cand cu colindele astea, combina e cel mai bun loc. Este caald si bine aici. Putin cam stramt locul, ce-i drept...


Sfrrrrrrrr......

marți, 21 decembrie 2010

Il astept aici

Stau linistita, bineinteles ca vine. Am facut o multime de lucruri bune, mi-am ajutat bipezii sa-si dezvolte abilitatile, am contribuit la o stare de veselie in cadrul familiei, mi-am facut o gramada de prieteni. E clar, pot dormi linistita.


Si totusi, un gand nu-mi da pace. Si daca nu vine?


Oh, sunt cam nelinistita!

duminică, 5 decembrie 2010

Mi-e frig!

Afara e ud, brrrr! Si frig, brrrrrrrrrrrr!
Mi-am gasit eu un loc bun, la adapost. Si nici nu ma vede nimeni aici. Mami cred ca nici nu stie ce ascunzis mi-am gasit.

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Intamplari matinale

Azi de dimineata am prins un moment in care bipezii nu erau atenti. M-am suit pe masa si de acolo am trecut pe bufet. In treacat am rasturnat si un aparat de radio. M-am repezit la painea proaspata pe care o ascunsesera de mine (haha, ce naivi!). Dintr-o data a intrat tati. Am inlemnit. M-am aruncat de pe bufet pe jos si m-am prefacut cu nu s-a intamplat nimic.
Mami a intrat chiar atunci, s-a uitat la mine cu tristete si mi-a zis:
- Sa-ti fie rusine, Chiti Pisicescu!
Si apoi a iesit din bucatarie.


PS Mama va recomanda un film.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Indignare de Chitirel


Bipezii astia imi pun nervii la incercare, noroc ca sunt totusi o fiara de treaba...

M-am prins cum se imblanzesc bipezii: este suficient sa intru cu o privire nevinovata in dormitor si sa ma sui pe picioarele lui mami cand se pregateste sa se culce. Dintr-o data, ramane nemiscata, ca nu cumva sa ma deranjeze, recunoscatoare pentru onoarea pe care i-o fac. Si asa o iau in stapanire. Evident, daca face cea mai mica miscare in directia mea (scop: mangaiere, luat in brate, bleah), plec indignata de acolo. V-am spus, se educa greu, insa marile eforturi sunt rasplatite pe masura.

duminică, 3 octombrie 2010

Ce s-a intamplat cu fotoliul?

Ceva ciudat s-a intamplat cu fotoliul de la noi de-acasa.


Arata de parca ar fi... ei bine, insarcinat!


Dupa ce au stat si s-au invartit in jurul lui, bipezii mei si-au dat seama ca in burta proaspat crescuta a fotoliului se afla... un chitirel. O fiara, adica.
Da, m-am intors acasa. Mi-a placut mult la bunici, dar m-am bucurat cand mi-am simtit bipezii si cand am ajuns acasa.

Sa nu uit: am gasit inca o fiara talentata in ale scrisului blogoristic: Baghera, zis si Baghi, ne povesteste aventurile sale de motan matur si cu experienta de viata.

Vreau sa le multumesc tuturor celor care au donat pentru Maria si celor care au preluat anuntul meu sau pe cel al mamicii mele. In continuare, Maria are nevoie de bani, costurile se pare ca vor fi destul de mari.
Mami mi-a povestit aseara ca a intalnit si alte cazuri de copii bolnavi. Si zau ca merita ajutati: Siluan si Anastasia Ioana lupta chiar acum pentru viata lor, alaturi de toti cei care-i iubesc. Eu cand ma gandesc la niste pui atat de mici si neajutorati imi amintesc de mine, schioapa si abandonata.

duminică, 12 septembrie 2010

Sunt in vacanta

Bipezii mei sunt in vacanta cine stie pe unde, eu sunt la bunici unde-mi exersez talentele de negociator cu Pisica.
Sa va arat insa cat sunt de terminati bipezii mei dupa mine. Si-au cumparat pahare cu poze din familia noastra pe ele.

Aici sunt eu. Lipsa nasului roz este doar o licenta artistica:


Aici ma tine mami in brate. Remarcati mutra mea nemultumita. Asta e pentru ca NU imi place sa stau in brate:


Iar aici e tati cu mine in brate. Sunt la fel de fericita de chestia asta ca si in poza anterioara.

Eh, acum ce sa le faci? Sunt bipezi si fac tot felul de lucruri traznite.
Sa nu uit: o sa fiu plecata saptamanile astea, mi-am lasat out of office pana in octombrie. Pana atunci va puteti minuna de bipezii mei si pasiunea l0r pentru a zbura cu elicopterul de cate ori prind ocazia. De data asta, la Brasov.

vineri, 6 august 2010

Am crescut, asta e e sigur


Dar tot cu drag ma gandesc la prietenii mei. Mai ales la voi! Miorlau voios de fiara tuturor!

PS Mami imi zice sa va urez si vacanta frumoasa, ca e vara si probabil ca aveti concedii. Eu am concediu abia in septembrie. Si sunt teribil de obosita. Ma duc sa ma intind un pic.

luni, 26 iulie 2010

Va mai amintiti?

Totul a inceput la Brasov. Ma odihneam in iarba, cand am vazut niste bipezi cam dezorientati. I-am chemat la mine si de atunci am avut grija de ei. Citi aici povestea intreaga a intalnirii noastre.

Iata primele poze, dupa cum vedeti le-am acordat atentie inca de la inceput:



Le faceam placerea de a-i lasa sa ma hraneasca ei.



Desi eram perfect capabila sa ma hranesc si singura...




Au fost zile lungi si obositoare...





Nici nu e de mirare, trebuia sa fiu mereu atenta, vigilenta...



In fine, cred ca stiti si voi cum sunt bipezii la inceput... neajutorati, dar obraznici.



Dar eu i-am iertat mereu si i-am primit inapoi.



Noroc ca aveam pe cineva mai mare cu care sa ma sfatuiesc in momentele dificile.


Prietenii mi-au fost aproape in toata aceasta perioada.



Nu pot sa spun ca a usor, dar a fost frumos. Am reusit sa-mi educ bipezii. Pe mami am invatat-o sa scrie si sa gateasca, pe tati sa deseneze.
Si astazi se implineste un an de cand mi-am adoptat bipezii.

marți, 13 iulie 2010

Ce caldura!

Voua nu va e cald?

Acum cateva luni pe deasupra blocului nostru, foarte aproape, a trecut un elicopter militar. Un fel de musca uriasa care scotea un zgomot infernal. Cum totul in casa vibra, ramasese o singura solutie: sa apar eu casa de acest monstru teribil. Asa ca m-am bagat sub biblioteca sa-mi caut armele de lupta. Dar nu-mi mai incapea acolo decat capul.
Asa ca m-am dus pe holul de la intrare si mi-am luat o atitudine demna, viteaza. Pana la urma a inteles si a plecat.
Acum aud ca mami si tati s-au plimbat cu o astfel de uratenie, ceva mai mica. Ma rog, treaba lor... v-am zis ca bipezii sunt ciudati.

PS Tocmai ce-am aflat ca avem cate ceva de sarbatorit. La multi ani, Griska!!! La multi ani, Vero! Sasha, caninul lipsa nu ne face decat sa te indragim si mai tare.

vineri, 25 iunie 2010

Miss Coada


Cred ca deja intreaga lume pisiceasca stie ca zilele astea are loc un mare concurs in care cele mai sexy cozi feline se intrec in frumusete si intelepciune.
Si iata ca vrea si coada mea sa participe.



Stiu ca va castiga. Sunt tare mandra de ea. Chiar daca uneori e cam obraznica...
Mami imi sugereaza totusi ca nu ea este obraznica, eu sunt geloasa. Nuuuu cred!

sâmbătă, 1 mai 2010

Chiti nu este sofisticata?

Ai mei s-au dus saptamana trecuta la expozitia de feline Sofisticat. De acolo au venit cu o gramada de poze cu fel de fel de pisici de concurs (o sa vedeti imediat de ce nu sunt fiare), dar si cu poze cu niste pisoi tare dragalasi care erau adusi pentru adoptie acolo. Tim si Tom, cei doi frati patati insotiti si de frumosul Printisor isi asteptau potentialii parinti printre multe alte feline.
Intamplator bunica mea se cunostea cu bunica lor si din vorba in vorba aflu ca fac parte dintre cei sapte pisoi blogareti. Vorbisem cu mami sa le punem pozele aici, poate ii adopta cineva, dar am aflat de la ei de pe blog ca au fost adoptati atunci, la expozitie. Asa ca ne-am bucurat foarte tare, le uram cel0r trei succes la vanatoare in noile case, iar celorlalti pisoi din familie care in continuare isi cauta parinti adoptivi le dorim sa-si gaseasca parinti buni si iubitori.

Sa revenim la pisicile sofisticate de la expozitie. Ele sunt pisici de cariera. Deci nu conteaza ca vin mii de kilometri pentru o expozitie si ca sunt privite si masurate precum niste cotlete de soricel. sta este cariera lor, i-a explicat o crescatoare din Ucraina mamei mele. Este nu numai cariera, ci si afacere, bineinteles ca nu conteaza doar medalia obtinuta. Un pui cu pedigree se vinde cu 800-1000 de euro, uneori si mai mult, mai ales daca parintii sunt premianti.

La concurs sunt pipaite, masurate, verificate, cautate de imperfectiuni si notate de niste specialisti.


Apoi pleaca din nou la drum, spre casa sau spre alte expozitii.

Auzind preturile vehiculate pentru un pui de felina premianta, am intrebat-o pe mami pe mine cu cat m-ar da. Mi-a zis ca sunt nepretuita si ca sunt mai tare decat pisicile de expozitie. Pentru ca sunt schioapa, portocalie si am nasul roz. Dar mai ales pentru ca sunt fiara! Sofistifiara.