Mustatile la numarat!

In poza asta se vad doar trei, dar va zic eu ca sunt patru. Patru mustati negre!
Of, cu schimbarile astea... sper ca macar nasul sa-mi ramana roz.

Chiti se mira

Sunt foarte nedumerita si ma mir, ca sa o parafrazez pe Mimi.
Cand am fost adoptata de parintii mei, aveam toate mustatile albe, mai putin una singura, neagra. Mereu radeau de mine din cauza asta.
Ei bine, dupa operatie m-am trezit ca... mi se innegresc mustatile. Am acum patru mustati negre!!! Toate pe partea dreapta. Ce-o fi oare, ce-o fi?

Credeti ca... imbatranesc?

Chiti cea viteaza

Grea e viata de fiara! Stiti asta, nu? Toata ziua vanat prin casa ghemotoace si soricei de plus, mieunat din timp in timp sa-mi tin bipezii treji, dormit si tors cat se poate... si in plus, asta!

Dupa o zi grea de munca ma pregateam sa ma retrag pe locul meu preferat de pe monitor, cand la usa au aparut doi bipezi. Prieteni cu bipezii mei. Toleranta din fire, cum ma stiti, nu am comentat, desi este casa mea si nu-mi cerusera voie sa invite pe cineva.

Ei bine, degeaba sunt eu toleranta, caci cine credeti ca a sarit din bratele celor doi bipezi? Un... golan, ca altfel nu-l pot numi. O obraznicatura care s-a repezit direct la cosuletul meu. Oroare!


Eu, ma stiti, o lady. Dar el parca ar fi venit sa-si cucereasca teritoriul. Teritoriul meu!!! Al meu si numai al meu! I-am aratat de mai multe ori cine e sefa.


El totusi refuza sa inteleaga, ba chiar va rog sa ma credeti ca mi-a vorbit foaaarte urat. M-a scuipat! Nici eu nu m-am lasat mai prejos. Cand ai de aparat o casa, o aperi cu orice mijloace de intrusi.


De cateva ori l-am pus chiar la respect si l-am facut sa regrete momentul in care a atentat la cosuletul meu.


Spre sfarsit eram cam obosita si l-am mai lasat si pe el sa aiba impresia ca are sanse de a castiga batalia.


Finalul nu a fost unul apoteotic. Am fost amandoi luati in brate de catre bipezii care abia ne mai puteau tine. Bipezii lui l-au luat acasa, si-au dat seama ca nu are sanse, bietul, in fata mea.

Inca o data, Chiti salvatoarea si-a dovedit vitejia aparandu-si casa de intrusi.

Hmmm, totusi nu-mi pot iesi din minte pernutele lui roz cu pete negre. Erau foarte sexy! Si stiti ca nu sunt interesata de amoruri sordide...

Aventuri incredibile

Dragii mei prieteni, stiu ca in ultima vreme am fost cam absenta, insa am trecut printr-o perioada foarte agitata.
Ma impacasem cu noul personaj din casa noastra - teposul si petreceam cateva zile in familie, de Craciun. Stiti cum e: cu trezit tarziu, cersit sarmale, alergat prin casa. Tocmai ce ma jucam cu tati si il muscam, cand dintr-o data mi-au venit niste ganduri foaaaarte ciudate. Incepusem sa ma intreb daca nu cumva prin bloc locuiesc si motani, ca tare mi-ar placea sa-ntalnesc un motan chipes, rapitor, pe care sa-l fac sa se indragosteasca iremediabil. Ptiu, ce ganduri! Dintr-o data, muscatura mea a disparut, lasand loc unor caraituri si miorlaituri suspecte. Mai mult decat atat, am inceput sa ma mangai si sa caut sa fiu mangaiata. Chiar si eu imi dadeam seama ca parca nu sunt eu. Eu, Chiti, sa ajung sa ma mangai de picioarele mesei si sa miorlai ca o pisica de cartier? Oroare!
M-au dus ai mei la doctor, care a zis ca stie cum sa ma scape de caraiturile si miorlaielile astea pe care nu le mai puteam controla. Este acelasi medic, dr. Liviu Gaita, pe care l-am consultat si cu labuta, va zic ca pare foarte priceput. A doua zi, plina de voiosie, m-am prezentat la medic sa scoata din mine miorlaiturile alea penibile. Vai, n-am stiut! M-au adormit si mi le-au scos prin burtica. Cand m-am trezit, doctorul se inmultise, erau trei doctori identici care-mi zambeau. Si apoi au intrat trei mami, trei tati si pe mine m-a ametit abundenta asta de lume.
M-au dus acasa, am iesit din cosulet, dar nu ma mai tineam pe picioare. Dau sa fac doi pasi si poc! cad pe-o parte. Ma ridic, plec mai departe, iarasi cad. Am dormit un pic acolo si am pornit din nou la drum. Intr-o ora am reusit sa ajung la baie. Adevarul e ca nu-mi mai amintesc prea multe din seara aia, dar tati mi-a povestit ca eram ca un betiv: mergeam pe trei carari, cadeam mereu si scuipam in vazduh.
A doua zi a fost zi de odihna, iar din a treia zi deja n-am mai avut nimic. Ma uit insa mereu la taietura de pe burta si incerc sa scot ata aia albastra de acolo. Eu nu sunt cusuta cu ata alba, dar nici cu albastra nu-mi sta bine! O-ri-bil!
Partea buna este ca tati, ca sa ma-mpace, mi-a facut o carte de vizita. A zis ca acum am intrat in randul fiarelor mari.

2010

Dragii mei prieteni,

Indiferent daca sunteti bipezi, tripezi (ca mine) sau patrupezi, va urez sa aveti un an plin de intamplari minunate, jucarii interesante, mirosuri incantatoare si mancarici speciale!
Sa ne auzim numai cu vesti bune si sanatate!