Chiti - o pisica de vis

Chiti e electrica

2011-04-10T15:06:00.002+03:00

Dragii mei,

Tare ocupata am fost cu muscatoria. Totul merge foarte bine, toate fiarele care s-au oferit sa fie partenere de afacere fac o treaba foarte buna.

Intre timp am mai avut si alte treburi cu bipezii, o sa va mai povestesc.

Sa stiti ca m-am gandit la voi, chiar daca nu v-am vizitat. Insa promit sa-mi rascumpar vina chiar zilele astea.

Pana atunci, priviti ce puteri magice am, nu-i asa ca sunt teribila?

In sfarsit...

2011-03-13T12:21:00.003+02:00

... m-am hotarat ce sa fac in viata. Nu prea e de mine munca de birou, nici soarecii nu mai sunt ce erau candva. Acum ii bagi intr-un Excel, introduci o formula si descoperi ca sunt de fapt soareci de plus. Tragic!

M-am hotarat sa-mi deschid o afacere care sa se bazeze pe lucruri naturale, bio, care sa-mi aduca satisfactii adevarate.

O sa-mi deschid o... muşcătorie.

Sunt ocupata rau!

2011-03-06T08:16:00.005+02:00

Dragii mei,

Stiu ca n-am prea mai scris pe-aici. Dar asta e pentru ca am teribil de multa treaba. Peste activitatile mele zilnice de dormit, alergat si mancat, trebuie sa am in permanenta grija de bipezii mei.

De exemplu, tati conduce avioane (pe calculator) si mereu trebuie sa fiu acolo, sa am grija sa nu se prabuseasca. Zau ca nu cred ca s-ar descurca fara mine. Trebuie sa-i explic eu mereu ce inseamna portanta si degivrare. Norocul lor ca eu am o cultura vasta!

Ma duc repede sa ma odihnesc, ca mai tarziu trebuie sa o invat si pe mami sa gateasca.

Chiti se hlizeste

2011-01-21T19:48:00.003+02:00

Mami a scris un articol despre cum sa fii o lady in Bucuresti. Se descurca destul de bine, as zice. Insa ar mai fi trebuit sa adauge ceva.

Ca sa fii o adevarata lady, nu trebuie niciodata sa-ti pierzi simtul umorului. Nici macar in Bucuresti. Asa ca eu ma asigur ca rad des. Mai ales ca bipezii fac atatea prostii incat nu am decat doua sanse: ori ma enervez, ori ma amuz. Si prefer sa ma amuz.

Si eu sunt o Lady

2011-01-04T19:29:00.005+02:00

Ce, credeti ca doar mama mea, Lady Io, este o Lady? Si eu sunt, chiar daca una in devenire.
Priviti aici ce proiect are Iulia, pe care eu o suspectez uneori ca e de fapt o felina deghizata, atat de bine ma intelege.
Eu vreau sa ma inscriu aici, in proiectul asta, ca sa devin si eu o adevarata Lady, sa invat din timp ce presupune asta.

Stomacul tare il am, cu pielea am probleme doar la labuta aia paralizata, iar de dormit... priviti, pot dormi in orice pozitie!

O singura teama am: oare o lady are voie in chiuveta?

La multi ani!

2011-01-01T21:17:00.003+02:00

Dragi bipezi, patrupezi si tripezi (in caz ca mai e vreunul ca mine),

Va doresc un an mai bun si mai frumos decat cel care a trecut. Sa aveti succes la vanatoare, sa fiti sanatosi si fericiti, sa va iubiti si sa-i iubiti si pe cei din jur!

Chiar si eu am inceput sa-l iubesc mai mult pe Teposila. Si el pe mine. Eu pe el cu gherutele si atendand la globuri, el pe mine cu tepii. Dar ne-am impacat bine in cele din urma. E un inceput de an bun, zic eu.

Craciun fericit!

2010-12-24T10:00:00.000+02:00

Craciun fericit tuturor!

Eu mi-am gasit un alt loc in care sa-l astept. M-am inspirat din filmuletul de mai jos, pe care vi-l daruiesc de Craciun.

Asteptarea ma streseaza

2010-12-23T09:43:00.005+02:00

Agitatie mare aici, dragii mei prieteni patrupezi si bipezi. Mama a facut stelute de Craciun si se pregateste sa faca turta dulce buna-buna, ca anul trecut.
Ieri a venit in casa noastra si Teposila.

Sunt foaaaarte stresata!

Agitatia asta ma cam supara. Mai bine dorm eu si sa ma trezeasca in Ajun, sa ma fac frumoasa si sa-l astept. Oricum, mi-am schimbat locul de dormit. De cand cu colindele astea, combina e cel mai bun loc. Este caald si bine aici. Putin cam stramt locul, ce-i drept...

Sfrrrrrrrr......

Il astept aici

2010-12-21T20:03:00.004+02:00

Stau linistita, bineinteles ca vine. Am facut o multime de lucruri bune, mi-am ajutat bipezii sa-si dezvolte abilitatile, am contribuit la o stare de veselie in cadrul familiei, mi-am facut o gramada de prieteni. E clar, pot dormi linistita.

Si totusi, un gand nu-mi da pace. Si daca nu vine?

Oh, sunt cam nelinistita!

Mi-e frig!

2010-12-05T20:15:00.003+02:00

Afara e ud, brrrr! Si frig, brrrrrrrrrrrr!
Mi-am gasit eu un loc bun, la adapost. Si nici nu ma vede nimeni aici. Mami cred ca nici nu stie ce ascunzis mi-am gasit.

La citit inainte!

2010-11-20T20:43:00.005+02:00

Mami credea ca ma pune in incurcatura cu leapsa asta despre carti.
A uitat, cred, ca si eu citesc la fel ca ea si tati. Mai mult ca tati. Si asta pentru ca si pe mine ma preocupa comportamentul uman. Trebuie sa stiu cum sa fac fata bipezilor de educatia carora ma ocup.

Mda, deci v-ati cat seama cam ce gusturi literare am. Dar voi? Si ma refer atat la voi, cat si la bipezii de companie: Mirela, Enya si Serafina, Vic & Jazz, Vero, Pivnicer, Ioan Usca, Diana Alzner, Baghi, Ifim, Sasha, Missouri, Lucky, Griska, Natasa, Pisu, Mihaela si Fanica, Alberto.
Sper ca n-am uitat pe nimeni, daca am uitat ca rog sa-mi spuneti. Haideti, abia astept sa vad ce cititi!

Intamplari matinale

2010-11-13T22:05:00.003+02:00

Azi de dimineata am prins un moment in care bipezii nu erau atenti. M-am suit pe masa si de acolo am trecut pe bufet. In treacat am rasturnat si un aparat de radio. M-am repezit la painea proaspata pe care o ascunsesera de mine (haha, ce naivi!). Dintr-o data a intrat tati. Am inlemnit. M-am aruncat de pe bufet pe jos si m-am prefacut cu nu s-a intamplat nimic.
Mami a intrat chiar atunci, s-a uitat la mine cu tristete si mi-a zis:
- Sa-ti fie rusine, Chiti Pisicescu!
Si apoi a iesit din bucatarie.

PS Mama va recomanda un film.

Indignare de Chitirel

2010-11-06T23:29:00.004+02:00

Bipezii astia imi pun nervii la incercare, noroc ca sunt totusi o fiara de treaba...

M-am prins cum se imblanzesc bipezii: este suficient sa intru cu o privire nevinovata in dormitor si sa ma sui pe picioarele lui mami cand se pregateste sa se culce. Dintr-o data, ramane nemiscata, ca nu cumva sa ma deranjeze, recunoscatoare pentru onoarea pe care i-o fac. Si asa o iau in stapanire. Evident, daca face cea mai mica miscare in directia mea (scop: mangaiere, luat in brate, bleah), plec indignata de acolo. V-am spus, se educa greu, insa marile eforturi sunt rasplatite pe masura.

Ce s-a intamplat cu fotoliul?

2010-10-03T12:07:00.002+03:00

Ceva ciudat s-a intamplat cu fotoliul de la noi de-acasa.

Arata de parca ar fi... ei bine, insarcinat!

Dupa ce au stat si s-au invartit in jurul lui, bipezii mei si-au dat seama ca in burta proaspat crescuta a fotoliului se afla... un chitirel. O fiara, adica.
Da, m-am intors acasa. Mi-a placut mult la bunici, dar m-am bucurat cand mi-am simtit bipezii si cand am ajuns acasa.

Sa nu uit: am gasit inca o fiara talentata in ale scrisului blogoristic: Baghera, zis si Baghi, ne povesteste aventurile sale de motan matur si cu experienta de viata.

Vreau sa le multumesc tuturor celor care au donat pentru Maria si celor care au preluat anuntul meu sau pe cel al mamicii mele. In continuare, Maria are nevoie de bani, costurile se pare ca vor fi destul de mari.
Mami mi-a povestit aseara ca a intalnit si alte cazuri de copii bolnavi. Si zau ca merita ajutati: Siluan si Anastasia Ioana lupta chiar acum pentru viata lor, alaturi de toti cei care-i iubesc. Eu cand ma gandesc la niste pui atat de mici si neajutorati imi amintesc de mine, schioapa si abandonata.

Rugaminte de ajutor

2010-09-27T20:07:00.003+03:00

Va rog, daca puteti, sa o ajutati pe Maria. Gasiti detalii aici.
Daca puteti raspandi si voi vestea, ca niste fiare bipede si patrupede bune la suflet cum sunteti, va raman recunoscatoare si promit chiar si sa zambesc. Desi fiarele sunt serioase din fire.

Sunt in vacanta

2010-09-12T08:36:00.003+03:00

Bipezii mei sunt in vacanta cine stie pe unde, eu sunt la bunici unde-mi exersez talentele de negociator cu Pisica.
Sa va arat insa cat sunt de terminati bipezii mei dupa mine. Si-au cumparat pahare cu poze din familia noastra pe ele.

Aici sunt eu. Lipsa nasului roz este doar o licenta artistica:

Aici ma tine mami in brate. Remarcati mutra mea nemultumita. Asta e pentru ca NU imi place sa stau in brate:

Iar aici e tati cu mine in brate. Sunt la fel de fericita de chestia asta ca si in poza anterioara.

Eh, acum ce sa le faci? Sunt bipezi si fac tot felul de lucruri traznite.
Sa nu uit: o sa fiu plecata saptamanile astea, mi-am lasat out of office pana in octombrie. Pana atunci va puteti minuna de bipezii mei si pasiunea l0r pentru a zbura cu elicopterul de cate ori prind ocazia. De data asta, la Brasov.

Locul de bastina al Chitirelului

2010-08-22T19:25:00.008+03:00

Dupa cum bine stiti, sunt brasoveanca prin nastere si bucuresteanca prin familia pe care am adoptat-o. Bipezii mei au fost iarasi la Brasov fara mine. Se vede treaba ca nu le-a prins prea bine sa fie departe de mine, ia uitati la ce pensiune groaznica au innoptat.

Fiind ei pe-acolo si colindand strazile, si-au amintit de locul meu de bastina, mai exact locul in care m-au gasit irezistibila si au plecat cu mine intr-o cutie de carton.

S-au dus, prin urmare, sa viziteze locul respectiv. Plini de respect, au instalat (temporar, nu va faceti griji) si o placa memoriala.

Si o privire de ansamblu:

Mda, dupa cum bine zicea cineva, probabil ca sunt zeul bipezilor, ceea ce nu este altceva decat natura lucrurilor.

Acum, ca m-am convins de acest adevar, nu mai trebuie decat sa-mi pun bipezii la treaba.

Am crescut, asta e e sigur

2010-08-06T21:05:00.005+03:00

Dar tot cu drag ma gandesc la prietenii mei. Mai ales la voi! Miorlau voios de fiara tuturor!

PS Mami imi zice sa va urez si vacanta frumoasa, ca e vara si probabil ca aveti concedii. Eu am concediu abia in septembrie. Si sunt teribil de obosita. Ma duc sa ma intind un pic.

Va mai amintiti?

2010-07-26T19:00:00.012+03:00

Totul a inceput la Brasov. Ma odihneam in iarba, cand am vazut niste bipezi cam dezorientati. I-am chemat la mine si de atunci am avut grija de ei. Citi aici povestea intreaga a intalnirii noastre.

Iata primele poze, dupa cum vedeti le-am acordat atentie inca de la inceput:

Le faceam placerea de a-i lasa sa ma hraneasca ei.

Desi eram perfect capabila sa ma hranesc si singura...

Au fost zile lungi si obositoare...

Nici nu e de mirare, trebuia sa fiu mereu atenta, vigilenta...

In fine, cred ca stiti si voi cum sunt bipezii la inceput... neajutorati, dar obraznici.

Dar eu i-am iertat mereu si i-am primit inapoi.

Noroc ca aveam pe cineva mai mare cu care sa ma sfatuiesc in momentele dificile.

Prietenii mi-au fost aproape in toata aceasta perioada.

Nu pot sa spun ca a usor, dar a fost frumos. Am reusit sa-mi educ bipezii. Pe mami am invatat-o sa scrie si sa gateasca, pe tati sa deseneze.
Si astazi se implineste un an de cand mi-am adoptat bipezii.

Ce caldura!

2010-07-13T20:38:00.006+03:00

Voua nu va e cald?

Acum cateva luni pe deasupra blocului nostru, foarte aproape, a trecut un elicopter militar. Un fel de musca uriasa care scotea un zgomot infernal. Cum totul in casa vibra, ramasese o singura solutie: sa apar eu casa de acest monstru teribil. Asa ca m-am bagat sub biblioteca sa-mi caut armele de lupta. Dar nu-mi mai incapea acolo decat capul.
Asa ca m-am dus pe holul de la intrare si mi-am luat o atitudine demna, viteaza. Pana la urma a inteles si a plecat.
Acum aud ca mami si tati s-au plimbat cu o astfel de uratenie, ceva mai mica. Ma rog, treaba lor... v-am zis ca bipezii sunt ciudati.

PS Tocmai ce-am aflat ca avem cate ceva de sarbatorit. La multi ani, Griska!!! La multi ani, Vero! Sasha, caninul lipsa nu ne face decat sa te indragim si mai tare.

Miss Coada

2010-06-25T18:50:00.005+03:00

Cred ca deja intreaga lume pisiceasca stie ca zilele astea are loc un mare concurs in care cele mai sexy cozi feline se intrec in frumusete si intelepciune.
Si iata ca vrea si coada mea sa participe.

Stiu ca va castiga. Sunt tare mandra de ea. Chiar daca uneori e cam obraznica...
Mami imi sugereaza totusi ca nu ea este obraznica, eu sunt geloasa. Nuuuu cred!

Nu inteleg

2010-06-13T18:10:00.003+03:00

Bipezii astia sunt ciudati rau. S-a stricat in sfarsit aspiratorul. Cred ca si eu am fost sursa multor ganduri bune la adresa lui, care l-au ajutat sa-si dea obstescul sfarsit. L-am scuipat de multe ori. Si intr-un final am izbandit. A disparut. Victorie!

Nu a trecut insa multa vreme si bipezii mei s-au intors bucurosi cu un alt aspirator, care are ceva mai mult bun simt, nu face atata galagie. Ceea ce ma surprinde totusi este faptul ca l-au ales pentru ca are o perie speciala care inlatura parul animalelor de companie de pe covor. Si ma intreb: ce i-o fi apucat? Noi nu avem animale de companie paroase...

Amintiri din copilarie

2010-06-05T08:50:00.003+03:00

Cred ca imbatranesc. Am inceput sa-mi amintesc cu nostalgie de vremurile cand eram o tanara speranta a neamului fiarelor.

Voi?

Chiti il ajuta pe tati

2010-05-13T19:18:00.001+03:00

Si o invitatie la lectura unei povesti dambovitene:

Episodul 1 - Steluta
Episodul 2 - Maricica si Fane

Chiti nu este sofisticata?

2010-05-01T18:50:00.005+03:00

Ai mei s-au dus saptamana trecuta la expozitia de feline Sofisticat. De acolo au venit cu o gramada de poze cu fel de fel de pisici de concurs (o sa vedeti imediat de ce nu sunt fiare), dar si cu poze cu niste pisoi tare dragalasi care erau adusi pentru adoptie acolo. Tim si Tom, cei doi frati patati insotiti si de frumosul Printisor isi asteptau potentialii parinti printre multe alte feline.
Intamplator bunica mea se cunostea cu bunica lor si din vorba in vorba aflu ca fac parte dintre cei sapte pisoi blogareti. Vorbisem cu mami sa le punem pozele aici, poate ii adopta cineva, dar am aflat de la ei de pe blog ca au fost adoptati atunci, la expozitie. Asa ca ne-am bucurat foarte tare, le uram cel0r trei succes la vanatoare in noile case, iar celorlalti pisoi din familie care in continuare isi cauta parinti adoptivi le dorim sa-si gaseasca parinti buni si iubitori.

Sa revenim la pisicile sofisticate de la expozitie. Ele sunt pisici de cariera. Deci nu conteaza ca vin mii de kilometri pentru o expozitie si ca sunt privite si masurate precum niste cotlete de soricel. sta este cariera lor, i-a explicat o crescatoare din Ucraina mamei mele. Este nu numai cariera, ci si afacere, bineinteles ca nu conteaza doar medalia obtinuta. Un pui cu pedigree se vinde cu 800-1000 de euro, uneori si mai mult, mai ales daca parintii sunt premianti.

La concurs sunt pipaite, masurate, verificate, cautate de imperfectiuni si notate de niste specialisti.

Apoi pleaca din nou la drum, spre casa sau spre alte expozitii.

Auzind preturile vehiculate pentru un pui de felina premianta, am intrebat-o pe mami pe mine cu cat m-ar da. Mi-a zis ca sunt nepretuita si ca sunt mai tare decat pisicile de expozitie. Pentru ca sunt schioapa, portocalie si am nasul roz. Dar mai ales pentru ca sunt fiara! Sofistifiara.

Chiti se transforma in Garfield si redevine geloasa

2010-04-19T21:00:00.007+03:00

Sambata mi-am luat la revedere de la Pisica, mi-am facut bocceluta si am asteptat cumintica sa fiu luata acasa. Mi-a placut mult la bunici: mancare, rasfat si joaca pe saturate.
Cand am ajuns acasa, de bucurie am alergat prin toata casa, am mirosit toate cotloanele, am regasit mirosuri pe care le credeam pierdute... mirosurile de acasa. Ooooh, e bine in vacanta, dar e bine si sa te intorci la tine, in caminul tau de fiara.

Ca sa vezi surpriza! Ai mei zic ca m-am ingrasat. Cam tare. Si ca de data asta chiar incep sa seman cu Garfield, nu numai la culoarea blanitei. Asa ca m-au amenintat cu un regim drastic. Dar eu stiu sa-i induplec. Ii conduc mieunand catre locul in care stiu ca se tin crantanelele. Ma ridic in doua labute acolo si le arat: uitati, aici e mancarea, poate ati uitat. As manca tot timpul. Cand ma culc visez munti de crantanele din care ies imbietoate mirosuri minunate. Ce poate fi mai bun decat o strachina plina de crantanele? Stiu, niste paine. Sau niste ou. Sau mazare - am mancat o boaba si mi-a placut Sau... of, opriti-ma, as vorbi numai despre mancare.

Cum sa nu ma gandesc la mancare cand ei gatesc tot timpul? si mie nu imi dau!!! Stiti de cate ori am stat pe langa tati cand isi facea obisnuita lui omleta cu ciuperci si nu am primit nimic?

Peste toate vestile astea cu regimul, cu ce credeti ca i-am prins? Cu poze cu diverse animalute. Animalute cu care se pare ca s-au intalnit in vacanta, cand eu nu eram de fata, tinand acest lucru secret fata de mine. O-ri-bil! Ce fel de relatie fiara-biped este aceea in care fiara este tradata cu orice... aratare ce le sare in cale cand sunt in vacanta?

Si acum dovezile revoltatoarei tradari:

Doua lucruri

2010-04-14T20:03:00.003+03:00

Raluca a gasit patru catelusi pe care i-a salvat. Cititi aici povestea intalnirii cu catelusii si vedeti ce mutrite dragalase au. Nici nu ai zice ca sunt catei, parca-parca seamana un pic cu niste pui de fiare. Imi vine sa-i dragalesc un pic, dar nu pot. Eu trebuie sa fiu demna, nu sa cedez dulcegariilor.
Daaar, Raluca nu-i poate tine. Poate vreti un catelus sau poate stiti pe cineva care vrea. Vorbiti cu ea!

In alta ordine de idei, citesc ca mami s-a intors din vacanta, dar mie nu mi-a spus nimeni nimic. Probabil din cauza ca fotografiile tradeaza intalniri cu alte fiare...
Eu sunt tot la bunici, ceea ce nu e rau, pentru ca sunt foarte rasfatata aici.

Aud...

2010-04-09T08:48:00.004+03:00

... ca mami e in vacanta in Bucovina. Si cand colo, ia uite ce face.

Fapte de vitejie

2010-04-06T12:16:00.003+03:00

Hristos a inviat!

Sper ca ati petrecut bine de sarbatori. Eu sunt in tabara la bunici, e foarte distractiv. Ai mei sunt plecati in concediu la manastarile din Bucovina. Pe mine nu au vrut sa ma ia, desi am auzit ca se mananca tare bine acolo. Cred ca si soriceii sunt mai gustosi in Bucovina... Mananca mai putine E-uri, alearga mai mult, sunt crescuti in aer liber.

Saptamana care a trecut a fost cam trista. Nu am prea putut vana mai nimic de soi, mami a gatit fara carne si lactate: supa de linte, salata de naut si alte asemenea. Asa ca a trebuit sa ma multumesc cu boabele mele.

Apropo de mancare, vorbeam cu Pisu ca imi este tare foame, tot mereu. Atat de foame incat saptamana trecuta, vazand ca mi se da mancare cu portia, m-am hotarat sa-mi iau soarta in propriile maini. Am ochit un moment cand nu era niciun biped in preajma si am sarit pe cutia in care imi tin ei crantanelele. Cutia s-a rasturnat, i-a sarit capacul... misiune indeplinita! Imediat a venit mami si a inceput sa stranga. Si a spus si niste vorbe ciudate... dar cine s-o asculte? Eram bagata pana in gat in crantanele. Am mancat pe saturate, in sfarsit. Apoi am adormit, efortul m-a epuizat si aveam si burtica plina.
Ce credeti? Acum nu mai am acces la bucatarie, acolo unde am vanat de multe ori paine, carnita si acum crantanele. M-am suparat foarte tare.
Ca sa-mi treaca supararea, am cautat alte locuri in care sa ma joc. Cand, ce sa vezi? Am gasit un sac. Am tras un pic de el, nu se lasa dus. Cum sa intru eu in el? M-am hotarat sa-mi folosesc armele din dotare: temutii colti ai fiarei. In cateva minute am reusit sa fac niste gauri de toata frumusetea din care a inceput sa se scurga pe jos un nisip care mirosea... ei bine, mirosea chiar a nisipul din ladita mea. Immm, ce miros imbietor. Repede am marcat locul, sa se stie ca si acolo este tot teritoriu chititoresc...
Nici de data asta ai mei n-au prea fost incantati. Dar m-au iertat, m-am uitat cu fata mea de felina mica la ei si le-a trecut supararea.
M-au dus la bunici, cum va ziceam. Iar aici am gasit un nou teritoriu de distractie si un nou teren de vanat. Am gasit mancarea Pisicii, prietena mea. M-am gandit sa o ajut, prea avea castronelul plin. Si am mancat tot-tot.
Spuneti voi, nu sunt viteaza?

Chiti si bicicleta

2010-03-29T20:45:00.007+03:00

Ce credeti ca si-au luat ai mei? O bicicleta de tinut in casa. Cica or sa faca exercitii si se vor mentine in forma.
O seara intreaga au stat si s-au jucat cu sute de piese. Pana la urma tot eu i-am descurcat. Oamenii astia nu se prea descurca fara mine. Am intrat in cutie, am verificat in toate colturile, am adunat toate informatiile si apoi le-am spus ce trebuie sa faca.

Ei bine, surpriza a venit cand am iesit din cutie. In mijlocul casei se afla un intrus imens, un mostru care misca din coarne si din pedale si facea zgomot. Cand mi-am dat seama ca de fapt asta era bicicleta, m-am suparat ingrozitor. Am plecat din sufragerie si nici nu am mai vrut sa calc pe-acolo cateva zile.

Adica ce, o fiara mica, asa cum sunt eu, nu-i tinea pe ei in forma? Trebuia adus animalul ala urat si mare care ma sperie pe mine? Lasa ca-i alerg eu de nu se vad!

Doua noutati importante

2010-03-22T19:55:00.003+02:00

Revin destul de repede cu o noua postare.

In primul rand, va rog sa vedeti cine este personajul din acest desen, sunt sigura ca-l veti recunoaste. Tati a desenat, ca sa vedeti ce tatic talentat am.

In al doilea rand, dar cel mai important, am o maaare rugaminte la voi: un pisoi dragalas si foarte simpatic (mami poate garanta pentru el, il cunoaste) isi cauta un nou camin. Este frumusel-foc, are 8-9 luni, stie sa foloseasca litiera si este foarte inteligent. Nu este castrat, insa e cu toate vaccinurile la zi si are carnet de sanatate. Stie sa se joace atat cu adultii, cat si cu copiii.
Pisoiul se afla in Bucuresti, dar poate ajunge si la Ploiesti.

Imi doresc foarte mult ca Jinksy (asa il cheama) sa-si gaseasca stapani iubitori. Daca nu isi gaseste repede, s-ar putea sa ajunga in strada. Deci va rog din tot sufletul meu de chitirel portocaliu sa dati sfoara in tara pentru Jinksy.

Poze din parc

2010-03-21T22:19:00.005+02:00

Ai mei s-au intalnit in parc cu un pisoi in lesa. Seamana cu mine, o sa vedeti, doar ca are blanita mai scurta. Este... frumusel, nu zic nimic mai mult.

Acum ei se gandesc sa-mi ia si mie lesa si sa ma scoata la plimbare. Dar sunt putin contrariata: in lesa? Dar ce sunt eu, catel?
Voi ati incercat vreodata asa ceva?

Cred ca totusi am parte de suficienta actiune la gradinita de pisici mici. Saptamana asta invatam sa vanam si alte lucruri in afara de fripturi si soricei de jucarie. Sunt un pic timorata, colegii mei au mult mai multa experienta...

In alta ordine de idei, am aflat de curand cu ce se ocupa bipezii mei cand nu sunt atenta. Se plimba prin restaurante. Fara mine!!!!!!!!!!!!!
Trebuie sa am o discutie serioasa cu ei, asa nu se mai poate.

Am ajuns de rasul bipezilor!

2010-03-14T11:45:00.004+02:00

Cand va spuneam ca e grea viata de fiara, nu ma credeti. Poftim, nu mai departe de acum cateva minute am suprins-o pe mami razand public de o discutie intre mine si tati. Nu inteleg de ce se amuza, pe cuvant!

Apoi, amandoi rad de mine cand ma spal. Ca cica nu se mai distinge unde mi-e capul si unde mi-e coada. Hmm, ziceti si voi, cata rautate!

Ba din cand in cand ma jignesc si ma numesc... mi-e si rusine sa va spun... Pisicuta! Eu, pisicuta, cea mai temuta fiara din bloc? Soarecii se infioara la auzul numelui meu, bilele zornaitoare tremura din toate incheieturile, iar sforile se ascund pe unde pot. Dar tot degeaba, pe toti ii gasesc, ii dibuiesc, ii vanez.

Pentru ca eu sunt fiara, deci sunt... fioroasa! E adevarat ca am nasul roz si mami in loc sa se sperie de mine cand o atac rade de nasucul meu si imi zice ca sunt dragalasa.... Dar eu ii zic: dragalasa si fioroasa.

Va e dor de Chitirel?

2010-03-07T21:27:00.002+02:00

Bine v-am regasit! Mi-era dor de voi, asa ca am decis sa vin sa va povestesc ce mai fac, chiar daca nu am deocamdata poze, tati e foarte ocupat si nu a apucat sa le descarce.

Am trecut prin niste emotii GROAZNICE. Saptamana trecuta m-au luat ai mei, m-au pus in cosuletul roz si am plecat la plimbare. De la inceput am presimtit eu ceva, asa ca am protestat tot drumul. Un drum o-ri-bil. Am fost intr-o masina mare si lunga cu multa lume in ea. Si apoi ne-am urcat intr-un tren care mergea pe sub pamant. Vai, bietii bipezi! Prin ce trebuie sa treaca ei ca sa se duca dintr-un loc in altul! Mie mi-e foarte simplu sa merg de exemplu de la masa la serviciu. Masa se serveste in baie, serviciul meu este sa urmaresc soricei si bilute colorate prin casa. Ajung imediat. Dar bipezii nu. Ei trebuie sa foloseasca tot felul de masinarii groaznice, in care zgomotul este teribil si sa simt multe mirosuri... nu prea apetisante. Sau sa mearga cu marea torcatoare... mai prietenoasa, e drept, dar totusi o masinarie.
Cred ca e din cauza ca au doar doua picioare. Daca ar avea patru sau macar trei, ca mine, sigur ar ajunge mult mai repede si nu ar avea nevoie de masini.
In sfarsit, dupa un drum nesfarsit de lung am ajuns la destinatie. Cine credeti ca ma astepta acolo? El. Obraznicatura si golanul care a incercat sa-mi fure cosuletul.
Va amintiti, eu am fost o gazda excelenta. Si sunt un oaspete bine educat, care nu face lucruri necuvenite. In schimb, el este un golan si... ei bine, da, un mitocan de motan. Cum m-a vazut a inceput sa ma scuipe (ce mod de a-ti intampina musafirii!), iar apoi sa ma loveasca. Eu m-am aparat si am incercat sa fiu amabila, dar deloc nu s-a lasat. Ba la un moment dat m-a si muscat!!!
Va dati seama, in ce situatie am fost eu, o fiara bine educata, cu maniere alese, crescuta de o Lady. Noroc ca ai mei au fost acolo, iar bipezii motanului l-au alungat pe acesta de mai multe ori din camera. In felul asta am avut si eu momente de ragaz. M-am bagat sub canapea si am dormit pana cand ai mei m-au dus acasa.
Am mai scos un pic nasul la ora mesei. Au mancat mancare chinezeasca... stiti cat imi place!

Va marturisesc ca reintoarcerea acasa din acea seara a fost unul dintre cele mai fericite momente din viata mea!
Voi ce-ati mai facut?

Chiti este oripilata

2010-02-20T20:15:00.004+02:00

Dragii mei prieteni, am facut o mica pauza de internet, am fost ocupata de diverse treburi de fiara. Acum, de cand am crescut mai mare, am alte responsabilitati, se asteapta mai multe lucruri de la mine. Nu mai pot vana la intamplare, acum incerc sa o fac organizat si in mare secret. Cred ca trebuie sa-mi aleg si un nume de cod, ca pentru un agent secret care se respecta.

Am vanat mai multe lucruri, dar deocamdata ai mei nu m-au prins decat la o bucata de paine pe care am luat-o de pe masa. S-au suparat pe mine. Dar ce sa fac? Mie mi-e foame mereu-mereu. De cate ori am ocazia, merg si mananc din strachinuta mea. Dar nici mancarea aia nu este suficienta. De aceea nu pierd nicio ocazie de a cersi mancare atunci cand bipezii mei sunt la masa. Ba intr-o dimineata, m-am suit pe mama si am vrut sa-i iau o bucata de paine pe care tocmai o baga in gura. Zau daca am inteles de ce nu m-a lasat, ne jucam asa de frumos!

In fine, dar nu despre asta voiam sa va povestesc. Mi se intampla lucruri absolut scandaloase, revoltatoare, iar eu nu pot sa fac nimic. Mi-e si rusine sa va spun ce-mi fac bipezii mei. Ei bine, bipezii mei ma... mangaie. O-ri-bil!!!!!!!!
Nu stiu ce ma revolta mai tare, ca ma mangaie sau ca uneori ajung la umilinta suprema: mangaiatul pe burtica? De ce insista bipezii cu un tratament atat de revoltator pentru o fiara care se respecta?

Sa va spun la ce alte chinuri ma supun? Ma perie. Nu cred ca s-a inventat o tortura mai mare decat periatul. Este rusinos ca exista asa ceva.
Si cireasa de pe tort: taiatul ghearelor. Cred ca fac asta special ca sa nu ma mai urc cu ajutorul ghearelor in diverse locuri. Cu ce-i deranjeaza, spuneti-mi si mie???

Chiti se intoarce din vacanta

2010-02-08T19:04:00.002+02:00

Am fost la bunici. Acolo trai pentru o fiara ca mine. Fara interdictii, fara "Chiti, n-ai voie acolo!", am avut libertate absoluta. Imi plaaaace la bunici!
Nici nu stiti ce bine m-am jucat cu Pisica. Ea sarea pe fotoliu, eu dupa ea, eu saream pe masa, ea dupa mine. Cand ajungea pe dulap ramaneam jos, amarata, ca o fiara schioapa ce mai aflu. Dar curand mi-am amintit ca eu sunt o fiara neinfricata. Am gasit un drum secret si am ajuns si eu pe dulap.
M-au cautat in toata casa. Eu stateam pe dulap si-i priveam de sus, razandu-mi in mustati. Nu se asteptau sa fiu acolo...
Curand, dulapul nu a mai constituit o victorie. In schimb, victorii zilnice am repurtat in luptele fiaro-pisicesti. Dupa lupte necontenite, adormeam una langa alta, ca niste vechi tovarasi de lupta.
Intr-o zi am vanat si un piscot, doar ca sa nu-mi ies din mana, dar si ca sa invat Pisica treburi secrete de-ale fiarelor.
Doua saptamani de alergat permanent fac bine la silueta si la spirit.

Cand in sfarsit m-au luat acasa am fost tare mirata. Eu credeam ca raman mereu acolo, sa am grija de Pisica. Dar acum imi dau seama ca-mi prinde bine venitul acasa. In sfarsit, ma odihnesc si eu dupa concediul asta!

Mustatile la numarat!

2010-01-27T22:27:00.003+02:00

In poza asta se vad doar trei, dar va zic eu ca sunt patru. Patru mustati negre!
Of, cu schimbarile astea... sper ca macar nasul sa-mi ramana roz.

Chiti se mira

2010-01-26T19:49:00.002+02:00

Sunt foarte nedumerita si ma mir, ca sa o parafrazez pe Mimi.
Cand am fost adoptata de parintii mei, aveam toate mustatile albe, mai putin una singura, neagra. Mereu radeau de mine din cauza asta.
Ei bine, dupa operatie m-am trezit ca... mi se innegresc mustatile. Am acum patru mustati negre!!! Toate pe partea dreapta. Ce-o fi oare, ce-o fi?

Credeti ca... imbatranesc?

Chiti cea viteaza

2010-01-18T19:31:00.003+02:00

Grea e viata de fiara! Stiti asta, nu? Toata ziua vanat prin casa ghemotoace si soricei de plus, mieunat din timp in timp sa-mi tin bipezii treji, dormit si tors cat se poate... si in plus, asta!

Dupa o zi grea de munca ma pregateam sa ma retrag pe locul meu preferat de pe monitor, cand la usa au aparut doi bipezi. Prieteni cu bipezii mei. Toleranta din fire, cum ma stiti, nu am comentat, desi este casa mea si nu-mi cerusera voie sa invite pe cineva.

Ei bine, degeaba sunt eu toleranta, caci cine credeti ca a sarit din bratele celor doi bipezi? Un... golan, ca altfel nu-l pot numi. O obraznicatura care s-a repezit direct la cosuletul meu. Oroare!

Eu, ma stiti, o lady. Dar el parca ar fi venit sa-si cucereasca teritoriul. Teritoriul meu!!! Al meu si numai al meu! I-am aratat de mai multe ori cine e sefa.

El totusi refuza sa inteleaga, ba chiar va rog sa ma credeti ca mi-a vorbit foaaarte urat. M-a scuipat! Nici eu nu m-am lasat mai prejos. Cand ai de aparat o casa, o aperi cu orice mijloace de intrusi.

De cateva ori l-am pus chiar la respect si l-am facut sa regrete momentul in care a atentat la cosuletul meu.

Spre sfarsit eram cam obosita si l-am mai lasat si pe el sa aiba impresia ca are sanse de a castiga batalia.

Finalul nu a fost unul apoteotic. Am fost amandoi luati in brate de catre bipezii care abia ne mai puteau tine. Bipezii lui l-au luat acasa, si-au dat seama ca nu are sanse, bietul, in fata mea.

Inca o data, Chiti salvatoarea si-a dovedit vitejia aparandu-si casa de intrusi.

Hmmm, totusi nu-mi pot iesi din minte pernutele lui roz cu pete negre. Erau foarte sexy! Si stiti ca nu sunt interesata de amoruri sordide...

Aventuri incredibile

2010-01-03T18:32:00.004+02:00

Dragii mei prieteni, stiu ca in ultima vreme am fost cam absenta, insa am trecut printr-o perioada foarte agitata.
Ma impacasem cu noul personaj din casa noastra - teposul si petreceam cateva zile in familie, de Craciun. Stiti cum e: cu trezit tarziu, cersit sarmale, alergat prin casa. Tocmai ce ma jucam cu tati si il muscam, cand dintr-o data mi-au venit niste ganduri foaaaarte ciudate. Incepusem sa ma intreb daca nu cumva prin bloc locuiesc si motani, ca tare mi-ar placea sa-ntalnesc un motan chipes, rapitor, pe care sa-l fac sa se indragosteasca iremediabil. Ptiu, ce ganduri! Dintr-o data, muscatura mea a disparut, lasand loc unor caraituri si miorlaituri suspecte. Mai mult decat atat, am inceput sa ma mangai si sa caut sa fiu mangaiata. Chiar si eu imi dadeam seama ca parca nu sunt eu. Eu, Chiti, sa ajung sa ma mangai de picioarele mesei si sa miorlai ca o pisica de cartier? Oroare!
M-au dus ai mei la doctor, care a zis ca stie cum sa ma scape de caraiturile si miorlaielile astea pe care nu le mai puteam controla. Este acelasi medic, dr. Liviu Gaita, pe care l-am consultat si cu labuta, va zic ca pare foarte priceput. A doua zi, plina de voiosie, m-am prezentat la medic sa scoata din mine miorlaiturile alea penibile. Vai, n-am stiut! M-au adormit si mi le-au scos prin burtica. Cand m-am trezit, doctorul se inmultise, erau trei doctori identici care-mi zambeau. Si apoi au intrat trei mami, trei tati si pe mine m-a ametit abundenta asta de lume.
M-au dus acasa, am iesit din cosulet, dar nu ma mai tineam pe picioare. Dau sa fac doi pasi si poc! cad pe-o parte. Ma ridic, plec mai departe, iarasi cad. Am dormit un pic acolo si am pornit din nou la drum. Intr-o ora am reusit sa ajung la baie. Adevarul e ca nu-mi mai amintesc prea multe din seara aia, dar tati mi-a povestit ca eram ca un betiv: mergeam pe trei carari, cadeam mereu si scuipam in vazduh.
A doua zi a fost zi de odihna, iar din a treia zi deja n-am mai avut nimic. Ma uit insa mereu la taietura de pe burta si incerc sa scot ata aia albastra de acolo. Eu nu sunt cusuta cu ata alba, dar nici cu albastra nu-mi sta bine! O-ri-bil!
Partea buna este ca tati, ca sa ma-mpace, mi-a facut o carte de vizita. A zis ca acum am intrat in randul fiarelor mari.

2010

2010-01-01T18:51:00.004+02:00

Dragii mei prieteni,

Indiferent daca sunteti bipezi, tripezi (ca mine) sau patrupezi, va urez sa aveti un an plin de intamplari minunate, jucarii interesante, mirosuri incantatoare si mancarici speciale!
Sa ne auzim numai cu vesti bune si sanatate!

De Craciun, de Craciun...

2009-12-26T22:44:00.005+02:00

... Chitirelul e mai bun.
Sa vedeti cat de buna am fost eu zilele astea.
Joi am ajutat-o pe mami in bucatarie. Ma bucuram ca era acasa, nu stiam ce e cu toate zarva din casa. M-am uitat curioasa la ea. A inceput sa deseneze tot felul de lucruri pe masa din bucatarie, dar nu cu un creion, ci cu un cutitas. Apoi a pus desenele astea la cuptor si mirosuri minunate au iesit de acolo. Iar cand a scos de acolo, desenele parca prinsesera viata. Pisicute, omuleti, o ratusca, ba chiar si un magarus au poposit la noi in bucatarie. Nu era niciun soricel, dar cred ca m-as fi multumit si cu ratusca, daca mi-ar fi dat-o. Dar nu, cica din astea mananca numai oamenii. Eu sunt sigura ca si fiarele pot manca rate.

Nemultumita, m-am indreptat catre sufragerie. Cand, ce sa vezi? Totul era schimbat acolo. Fotoliul pe care ma urc eu ca sa ajung pe monitor ca sa dorm nu mai era la locul lui. In locul lui se asezase un animal tepos, necunoscut. Tradare!
M-am apropiat de noul venit ca sa-l miros, sa aflu cu cine am de-a face. M-a zgariat, nemernicul! Mami si tati l-au alintat, i-au pus tot felul de fundite si de jucarioare. Parca nici nu mai existam pentru ei. Noul animal era mai important decat mine.

In sfarsit, am inteles ca noul animal va ramane ceva vreme la noi in casa. Mami spunea mandra ca-l poate pastra mai mult pentru ca e in ghiveci. Eu nu am ghiveci, sper ca totusi sa ma tina mai mult decat pe teposila.

Incerc sa-l ignor pe intrus, insa uneori jucariile lui sunt foarte interesante si incerc sa le mai iau si eu sa ma joc. Dar mami ma cearta si le pune la loc. Nu am vazut-o sa-l certe pe tati cand imi ia jucariile si mi le arunca prin casa, iar eu trebuie sa fug dupa ele sa le gasesc.
Le-am aratat eu insa acestor oameni ca au de-a face cu o fiara. Cred ca v-am mai spus ca nu ma lasa sa mananc mancare buna, de care mananca ei. Mie imi dau mancare de pisici. Bleah!
In noaptea de Craciun insa, am prins un moment in care nu era nimeni atent si am vanat. Am reusit sa prind o ditamai bucata de friptura, pe care mi-am ascuns-o sub masa din bucatarie si am inceput s-o mananc. Tragedie, m-a prins mami! Si mi-a aruncat prada proaspat vanata.

Cam asa am petrecut Ajunul Craciunului. De Craciun, mami mi-a aratat un alt animalut, a carui poza a pus-o si pe blog. Este cam schiop, la fel ca mine, dar pare vesel.

A, si sa stiti ca am fost cuminte si zilele astea m-am lasat mangaiata. Macar de Craciun, nu?

Pasiuni comune

2009-12-13T20:24:00.004+02:00

Am descoperit ca am o gramada de pasiuni comune cu parintii mei adoptivi. De exemplu, ei ii place sa stea sa citeasca seara bloguri si sa scrie cate ceva. Eu stau pe monitor si citesc impreuna cu ea, o mai ajut cand vrea sa scrie. Daca se duce in bucatarie, fuga dupa ea sa o ajut. Stau pe langa ea si miaun pana cand imi da si mie ceva de facut (de mestecat, de jucat). Daca se duce sa citeasca ma cam plictisesc, ca nu inteleg nimic din cartile astea umane. Nu inteleg de ce oamenii prefera sa piarda timpul cu ochii in niste litere, cand ar putea si ei sa faca ceva util: sa alerge un soricel sau o minge cu clopotei, sa incerce sa se catere pe dulapuri, sa scurme in pamantul din ghivecele cu flori. Eh, gusturi omenesti...

In schimb tati are altfel de pasiuni. Lui ii plac machetele. Si isi cumpara din cand in cand niste masinute asa de frumoase, incat de indata imi vine sa ma joc si eu cu ele. Nu stiu de ce nu ma lasa, zice ca se strica. Pai nu pentru asta sunt facute?
Ultima oara i-am facut o surpriza minunata. Ca sa-i arat ca mie-mi sta mult mai bine in cutia machetei, m-am bagat repede acolo, cand nu era atent.
Sper ca in felul asta a inteles ca nu exista jucarii in casa asta fara voia mea si ca trebuie sa imparta si cu mine ceea ce are.

O sa incerc sa fac la fel si cu mami. Nu stiu ce sa fac, credeti ca incap intr-o carte?

Distractia zilnica

2009-12-06T19:46:00.002+02:00

Am capatat o adevarata pasiune pentru cada si chiuveta. Imi place sa ling apa de aici, mai ales ca peste tot miroase a sapun, sampon si gel de dus - mirosurile mele preferate. Sigur ca ai mei imi pun apa in strachinuta mea, dar este plictisitor. Ce li se pare distractiv in a bea apa dintr-un castronel? Sa sari in cada si apoi in chiuveta este insa o provocare. Iar o fiara nu se teme de provocari, ba chiar le cauta.

Uneori, dupa ce ling apa din chiuveta, ma cuprinde asa o stare de bine incat pur si simplu adorm acolo.
Cand ma hotarasc sa plec de acolo, labutele sunt ude, dar nu ma deranjeaza prea tare. Doar ca mai alunec din cand in cand. Mi se pare distractiv sa las pe peste tot urme umede, am senzatia ca bipezilor le place mult asta. Si ce le place si mai mult este sa ma duc asa, uda, spre priza si sa incerc sa ma joc acolo. Dintr-o data incep sa se agite, vin si ma iau de acolo si incep sa se joace cu mine. Este reteta sigura.

Acasa

2009-12-01T22:30:00.004+02:00

In sfarsit!

Auzisem eu deja de vreo doua zile ca s-ar fi intors, dar nu am crezut pana ce n-am vazut. Astazi au venit la bunici si dintr-o data am redevenit vedeta. Sa stiti ca m-am bucurat asa de mult incat i-am lasat sa ma mangaie, ba chiar am cerut portii suplimentare de rasfat.

Dupa ce m-au adus acasa si am recunoscut locurile, mi-am revenit la starea mea de fiara. Nu ma mai prinde pe mine nimeni la mangaiat. Poate doar cand adorm.

Sa va spun cum a fost la bunici? Distractiv, zau asa. Am alergat Pisica pana cand nu mai putea si se ascundea de mine. Ne-am harjonit, ne-am fugarit si ne-am jucat cat e ziua de lunga. Imi place sa am un tovaras de joaca. Si oamenii sunt dragalasi, dar sunt mai inapoiati, ei nu stiu sa se joace ca noi, felinele. Eu am mai incercat sa-i invat sa se joace frumos, dar nu am prea avut sanse. Totusi, ma mai joc din cand in cand cu ei, sa nu se simta abandonati.

Cred ca observati ca devin tot mai inteleapta pe masura ce inaintez in varsta (am deja vreo cinci luni). Ma gandesc sa ma fac fiara scriitoare, mi-a zis mama ca la Gaudeamus a vazut carti pisicesti.

Home alone

2009-11-22T12:38:00.003+02:00

Intai i s-a intamplat lui Coolcat, acum mie. Pleaca si ma lasa singura pentru o saptamana.

Singura acasa, hmmm! Adica toata casa la dispozitie? Nu ma cearta nimeni daca ma urc pe masa? Pot sa ma plimb pe pervazul geamului de la balcon fara sa intre nimeni in panica. Pot eu oare sa mai rod niscaiva cabluri eletrice fara sa fiu impiedicata? Si sa mananc paine de cate ori vreau?

Ei bine, nu! Ma voi duce la bunici. Lasa ca bunicii ma rasfata, in plus e acolo si Pisica, am cu cine ma juca. Totusi, visam la ceva adrenalina acasa. Sa prind un soarece infractor, sa ma lupt cu insectele hotomane, sa se faca un film de pe urma ispravilor mele de vitejie. Nu-i nimic, mai am eu sanse!

Uitati, va fac cadou o poza cu Pisica. Frumusica, nu? V-am spus ca acum suntem prietene, nu?

Fiara dictatoare

2009-11-15T11:11:00.002+02:00

Poate va intrebati cum scriu eu pe blog. Am incercat sa folosesc tastatura de mai multe ori, si inca mai incerc. Din pacate, nu reusesc sa-mi expun ideile cu atata acuratete, nu stiu de ce. Cred ca nu ma pot concentra.

Si atunci o rog pe mami sa ma ajute. Eu stau pe monitor si ii dictez. Ea scrie cuminte tot ce-i dictez eu. Sau asa ar trebui. Totusi, trebuie sa fiu atenta si sa o verific, uneori ii mai arat unde trebuie sa corecteze.

Uneori adorm (e cald aici sus), si atunci mami isi vede de treburile ei. Insa indata ce ma trezesc verific daca e totul in regula si o mai ajut si sa ma scrie la blogul ei. Ea nu stie sa scrie atat de bine ca mine si atunci are nevoie de un pic de indrumare.

Dictez, deci sunt dictatoare.

Nu mai tin minte

2009-11-10T18:23:00.002+02:00

Cred ca am imbatranit, pur si simplu uit pe unde am voie si pe unde nu. O sa-mi fac o lista. Am voie: la mami in brate (NU imi place sa stau in brate, cred ca de asta am voie acolo), la mine in fotoliu, pe canapea, pe covor...

Nu am voie: pe tastatura, pe orice masa, in bucatarie, in dulap, pe geam, langa geam, pe pervaz... ooo! ce de locuri in care nu am voie!

Uneori le mai incurc, de asta ma gaseste mami mereu langa masa din sufragerie, acoperita de fata de masa si de toate lucrurile de pe ea. Sau in punga cu paine, infulecand cu pofta. Zau daca mai tin minte atatea locuri!

Fiara si vecinul

2009-11-08T12:53:00.004+02:00

O sperietura groaznica am tras, sa stiti!

Da, sunt fiara si sunt viteaza si fioroasa. Dar de data asta...

Eram cu mami in baie si tocmai ma rasfatam (era dimineata, in perioada in care sunt pisica) mancand de la ea din palma niste crantanele. Dintr-o data, chiar sub noi a pornit un fel trepidatie ingrozitoare. Coada mea s-a ingrosat dintr-o data si s-a facut ca o coada de veverita si am fugit ingrozita de acolo, credeam ca va sari de acolo, de jos, vreun balaur ingrozitor. Chiar si mami s-a speriat, pentru ca am auzit-o spunand ceva ciudat, cu niste cuvinte pe care nu le-am mai auzit din gura ei.

Pana la urma ne-am linistit, mami mi-a spus ca este vecinul gospodar dotat cu bormasina, probabil si-a mai facut ceva frumos in casa.

Dar eu nu inteleg - vecinul asta este vreun soi de monstru? Acum mi-e frica sa nu cumva sa intre prin podea la noi in casa.

Telenovela cu fiare

2009-11-03T20:39:00.005+02:00

Dragii mei, am auzit de telenovele - personajele isi descopera rude despre a caror existenta nu aveau habar.

La fel m-a descoperit pe mine azi Leo. E frumusel si roscat la fel ca mine, are ochii albastri (va mai amintiti de mine cand aveam ochisorii albastri?), a fost abandonat pe strada si este tocmai bun de adoptat. Deci, daca va face cu ochiul ideea de a avea un motanel la fel de dragalas ca si mine, va rog sa-l adoptati pe fratiorul meu.

Eu sunt Leo – motanelul... www.adoptiipisici.ro

Un duet mai special

2009-10-31T19:45:00.003+02:00

Ia uitati ce am gasit la Zaffcat. Este dovada clara ca bipezii isi doresc sa fie pisici. Am invins!

Leapsa fotografica

2009-10-30T21:17:00.004+02:00

Sakura este un prieten bun si atent. Mereu are grija (si) de mine si ma invata numai lucruri bune. Pentru ca nu se poate juca decat virtual cu mine, mi-a dat o leapsa.

Trebuie sa pun pe blog doua fotografii: una draga si una hazlie. Desi sa stiti ca mie si aia hazlie mi-e draga :-)

Aceasta este prima mea fotografie, facuta chiar in ziua in care parintii mei adoptivi m-au gasit la Brasov si m-au salvat. Ei au fost draguti si mi-au cumparat un biberon special pentru pisoi mici. Eu am fost draguta si am ros tetina inca de la inceput, ca sa stie cu cine au de-a face.

Mami zice ca fotografia asta este haioasa. Nu inteleg de ce, ca eram foarte suparata si tocmai imi spuneam parerea.

Dau mai departe leapsa catre Sonho de Lisboa, sigur are fotografii dragi cu care ne va incanta ochisorii. O dau si catre Nik.

Ce inseamna pisica in vis?

2009-10-26T09:35:00.003+02:00

Asta se intreaba multi dintre cei care ajung pe blogul meu de pe google.
Eu pot sa va spun asa: visez mereu o pisica. Pisica este o fiara roscata, care alearga dupa soricei si isi dovedeste zilnic vitejia.

Iar cand visez asa, zau daca nu mi se implineste visul: cum ma trezesc, gasesc un soricel de jucarie, o punga sau o hartie pe care sa le vanez. Si de indata toata lumea zice: Vai, Chiti, ce viteaza esti!

Nu stiu insa sa va spun ce inseamna daca si "umanii" viseaza pisica. Dar, pot sa va spun ca este un semn foarte bun daca ati cautat aceasta informatie si ati ajuns la mine pe blog, caci ati avut ocazia de a face cunostinta cu o fiara tare dragalasa.

Caci asa sunt eu: Chiti de vis.

O problema de identitate

2009-10-24T20:42:00.004+03:00

Foarte greu imi este in ultima vreme sa inteleg de ce unii imi spun ca sunt o pisicuta dragalasa. In timp ce eu le spun clar: sunt fiara, nu pisica.

Pana la urma am stat si m-am gandit: mai, dar daca or avea dreptate?

Asa ca mi-am facut o mica analiza si am constatat urmatoarele lucruri: dimineata, cand ma trezesc, sunt pisica. Ma frec de picioarele lui mami, ma mangai si ma alint, torc, o las sa ma mangaie si nici macar nu-mi vine s-o musc.

Dupa cateva minute, incepe transformarea: ma arunc pe spate, cu ghearele pregatite de atac, iar cand se apropie de mine, incep sa musc. Iar apoi incepe marea vanatoare: tot ce este in casa devine vanatul meu: pungile, o bucatica de hartie, jucariile. Incep sa ma catar pe peste tot si sa daram tot felul de lucruri. Dar ce nu fac pentru o vanatoare de succes?

Spre seara, oboseala ma doboara. Ochii mi se inchid si ma las cu mare placere rasfatata si mangaiata. Ba chiar si torc. Catre miezul noptii, devin activa si dornica de vanatoare si lupta. Chiar atunci, ai mei se culca - nu stiu deloc sa se distreze.

Concluzia? Dimineata ma trezesc pisica, iar apoi ma transform urgent in fiara.

Gasiti deosebirile dintre cele doua imagini de mai jos

2009-10-20T20:11:00.001+03:00

Protest

2009-10-16T23:17:00.003+03:00

Domnule, dar nu se mai poate asa: pe masa nu am voie ca fur mancare. Ce sa fac, daca ei nu-mi dau decat mancare de pisici? Eu le-am zis ca nu sunt pisica, sunt fiara si pot manca tot ce manca si oamenii. Dar ei nu si nu, sa mananc tot felul de chestii pisicesti. Nu sunt rele, nimic de zis, dar cele pe care le mananca bipezii miros... ametitor de bine. Asa ca am profitat de ocazie, nu era nimeni atent, si m-am urcat pe masa si am furat un pic de mancare. Mare lucru!

Apoi, nu am voie pe raftul unde se pun telefoanele si bateriile de la camere la incarcat. Da, le-am dat jos de cateva ori, dar zau ca sunt mult mai distractive cablurile alea cand atarna. Ma pot si eu juca in voie. Altfel sunt foarte plictisitoare.

Pe etajera nu am voie ca tot rastorn lucruri. E vina mea ca sunt schioapa si neindemanatica? Zau ca ma straduiesc... sa ma joc pe peste tot. Lucrurile alea nu sunt tot jucariile mele? Doar toata casa este terenul meu de joaca.

Prin urmare inaintez acest protest in mod oficial. Eu unde am voie?

Voi stiti cumva...

2009-10-13T17:50:00.003+03:00

... de ce pe unele bloguri de pe wordpress nu imi intra comentariile? Se pare ca intra in spam. Si mami pateste la fel.

Si eu am atatea de zis!!!!!!!!

Coolcat:

- mancare umeda Miamor

- mancare uscata Royal Canin, Purina (Royal Canin cica e totusi cam grasa)

- iaurt, lapte batut, lapte dulce

- favorita mea: painea goala.

Pasiuni noi

2009-10-11T20:27:00.004+03:00

Mami se uita la televizor din cand in cand. La fel fac si eu, de cate ori se spala rufe in casa. Nu exista spectacol mai fascinant pentru mine decat sa ma uit prin geam la rufele care se invartesc. As putea sta ore in sir asa, mi se pare un spectacol foarte interesant. Acum am si eu televizorul meu.

Uneori, nu sunt simplu spectator, ci chiar erou in spectacolele televizate din masina de spalat.

In alta ordine de idei, vreau sa va anunt ca mi-am extins teritoriul. Ca orice fiara, ma aflu in cucerire permanenta de noi teritorii. Pana acum nu stiam ca imi este atat de la indemana cada. Dar de cand m-am intors din vacanta, am descoperit ca pot sari mai sus decat inainte. Asa ca acum imi petrec mult timp in cada.

Insa acum cateva zile am avut o surpriza incredibil de neplacuta. Am sarit ca de obicei in cada si... avea apa in ea!!!!!!!!!!! Brrrrrr! Cine a mai pomenit asa ceva, sa pui apa in cada?? Bipezii astia fac lucruri ciudate, pe cuvant!

Bineinteles, am sarit imediat inapoi si am sters cu limbuta urmele infamei ape. Bleah!

In rest, va anunt ca tot cresc, iar asta nu imi face deloc placere. Dar despre asta, intr-un alt episod.

Gelozie de fiara

2009-10-07T20:37:00.002+03:00

Pai chiar asa, voi credeti ca fiarele nu au sentimente?

Cand s-au intors acasa, mami si tati mi-au aratat ca au gasit o gramada de "chitirei" in concediu, pe care bineinteles ca i-au hranit si dragalit. In primul rand ca nu inteleg de unde vine termenul asta de "chitirel", zau daca-mi dau seama. Si apoi, vad pe acolo tot felul de fiare care sunt dragalase, nu zic nu, dar nu cred ca sunt asa de simpatice si de fioroase ca mine.

Oof, deci dupa ce ca au plecat in concediu fara mine, au mai si mangaiat tot felul de fiare.

Mi-a mai venit totusi inima la loc cand am vazut atata apa, zau ca nu era de mine acolo.

Finalul vacantei

2009-10-04T17:43:00.005+03:00

Va povesteam data trecuta cum am ajuns sa ma inteleg cu Pisica (faceti cunostinta cu ea in fotografia alaturata). Acum, sa nu va imaginati ca noi chiar ne-am imprietenit. Ne-am mai jucat, ne-am mai alergat, dar nu am ajuns prietene bune. Din cand in cand, dupa o tura de alergat prin toata casa, ea se ducea sus pe dulap, unde stie ca o fiara schioapa ca mine nu poate ajunge (nu ca nu m-as fi straduit). Si statea acolo si se uita la mine cum ma jucam. Dupa ce dormea, venea iarasi sa ma caute sa ne jucam. Cam asa au decurs ultimele zile din vacanta, pana intr-o buna zi.
Era o zi care nu parea a fi cu nimic speciala. Se inserase, iar eu ma jucam linistita, cand cineva a sunat la usa. Erau doi bipezi. Cum m-au vazut, au inceput sa scoata niste exclamatii de incantare. Hmmm! Ce-o fi cu ei?, m-am intrebat, nu or mai fi vazut niciodata o fiara asa de frumusica? Ce sa vezi, nici nu m-au lasat sa-mi vad de treaba (adica de jucariile mele), bipeda m-a luat in brate si a inceput sa imi vorbeasca vesela. Parca ceva-ceva din mirosul ei imi amintea de ceva cunoscut. Dar nu stiam exact de ce. Totusi, am muscat-o, ca sa-i arat ca-mi amintesc ca ne-am cunoscut candva. Apoi m-a luat si el in brate. Si mirosul lui imi era familiar.
Ce mai tura-vura, dupa ceva vreme m-au luat si m-au suit in masina. Am fost ingrozita!
Bine, inteleg, suntem cunostinte vechi, dar chiar asa, sa ma ia din casa mea, de la joaca mea?
In sfarsit, am ajuns la ei acasa. Am inceput sa miros in jur, macar sa cunosc teritoriul inamic. Domnule, si dintr-o data mirosul casei mi-a aprins asa, un beculet in mintea mea si mi-a picat fisa: mai, pai asta e casa mea! iar bipezii astia sunt mami si tati...
Oooof, ce de emotii! Am inceput sa alerg prin toata casa, sa vad daca e totul la locul lui. Si dintr-o data, cele doua saptamani de vacanta au fost uitate, de parca nici nu as fi plecat vreodata de acasa.

Jurnal de vacanta

2009-10-01T23:31:00.004+03:00

Of, nici nu ma stiu de unde sa incep povestea.
Totul a inceput intr-o buna zi, in care m-am trezit ca de obicei dimineata, vazandu-mi de treburile mele.
Tocmai ce terorizam o mingiuta prin casa, cand tati m-a luat pe sus si m-a bagat in masina. Si m-a dus la veterinar. Iarasi veterinar? Nu mai voiam. Dar de data asta a fost chiar mai rau. Mi-a facut injectie!!!!!!!!!!!!! Urletele mele de indignare s-au auzit peste mari si tari. Asa ceva nu i se poate intampla unei fiare, este strigator la cer.
Credeam ca am scapat si mergem acasa. Nu, am mers la bunici. A, o vizita, ce bine! mi-am zis eu. Dar nu. M-a lasat acolo.
Vaaai, ce tristete! Nu mai intelegeam unde sunt. Gaseam cateva din jucariile mele, dar locurile nu erau aceleasi. In plus, personajul despre care va spuneam: Pisica. Nu va pot spune ce s-a suparat ca eram acolo. Hmm, de parca eu nu as fi preferat sa fiu acasa si sa ma joc prin locurile pe care le stiu. Zile in sir a stat si m-a scuipat. Am ignorat-o, pentru ca am o mamica lady si intentionez si eu sa fiu la fel. Intr-o zi insa, a intrecut masura, asa ca am scuipat-o si eu. Sa vada cu cine are de-a face. 10 zile, atata a durat situatia asta plictisitoare. Pana cand in sfarsit si-a facut curaj si a venit sa ma miroasa. Am fost marinimoasa si am lasat-o. Apoi a inceput sa se joace cu mine. Ei, asa mai merge! Cand e vorba de lucruri serioase, putem coopera.

Inapoi

2009-09-29T21:58:00.002+03:00

Gata, s-a terminat vacanta. Gata cu joaca, gata cu distractia, am inceput iarasi munca de fiara serioasa.

Probabil ca va intrebati cum am petrecut in aceste saptamani. Va voi povesti in curand.
Deocamdata munesc sa aflu cate fiare sunt in poza de mai jos, pe care mi-au adus-o mami si tati din locurile pe unde s-au plimbat. Uf, ma cam incurc!

Am plecat in vacanta

2009-09-11T22:56:00.003+03:00

Ne auzim la sfarsitul lui septembrie, sa vedem daca va fi vorba despre Imblanzirea fiarei sau Imblanzirea pisicii - ori eu, ori ea.

Chiti (aka Fiara)

Intalnire de gradul 3 (Jurnal 3-8 septembrie)

2009-09-09T07:33:00.003+03:00

Zilele astea, de cand nu am mai scris in jurnal, au zburat ca vantul si ca gandul. Vizite, serviciu, joaca... viata curge cam repede pentru o fiara.

In primul rand, ca zilele astea am cunoscut si eu animalul asta de care vorbeste toata lumea: pisica. M-au dus mami si tati la parintii lui tati, adica bunicii mei, unde urmeaza sa-mi petrec vacanta. O sa am doua saptamani vacanta, mami si tati pleaca in concediu, iar eu raman cu bunicii.
Ei bine, bunicii au o pisica. Eu nu stiam cum arata o pisica, chiar ma intrebam. Intram noi acolo, am vazut ca printre picioarele oamenilor se invartea un fel de animalut ciudat, in multe culori. Am crezut ca e o jucarie mai mare. Ne-am asezat noi pe canapea la o vorba, cand vad ca jucaria se apropie si incepe sa... scuipe. Nu am bagat-o intai in seama. A continuat. M-am uitat asa, intr-o doara la ea si m-am gandit: Mai, asta o fi pisica?
Cred ca ea era. Ei bine, nicio branza cu pisicile astea. Nu stiu sa faca nimic. Asta a stat in continuu sa ma pazeasca, m-a privit fix si m-a scuipat. Evident, am ignorat-o, eu sunt o fiara bine crescuta si nu imi plac astfel de manifestari. Asa m-a plictisit, incat intr-un final am adormit.
Ma rog, acum ma cam ingrijoreaza vacanta asta daca trebuie sa am de-a face cu aceasta pisica nesuferita, care nu stie decat sa scuipe. Mie imi place sa staui cu bunicii, pentru ca ma iubesc. Dar am senzatia ca pisica nu s-ar da indarat nici de la a incerca sa se lupte cu mine, mai ales ca e mult mai mare decat mine. In fine, pana la urma va trebui sa-i arat ce poate o fiara.

Dupa aceasta vizita, am trecut si pe la mama si bunica lui mami. M-au mangaiat, m-au rasfatat, nimeni nu m-a scuipat. Am primit si cadouri, mancarica si jucarii, dar si un masaj excelent la pernite. Vaaaai, incantator!

Acasa, am invatat sa pasc iarba, numai ca m-am murdarit ingrozitor pentru ca am intrat cu totul in ea. Eu credeam ca ma pot plimba prin ea, dar se pare ca nu...

Ce sa va mai zic? Mami a pus cateva filmulete cu mine pe Youtube. In sfarsit, de aici cred ca va veni consacrarea, Va trebui sa ma descopere cineva si sa-mi aprecieze talentele, astfel incat sa ajung o vedeta de talie mondiala.

Cand eram mai mica

2009-09-06T11:50:00.001+03:00

Ia uitati ce mica eram si ce frumos ma jucam cu tati! Degetele lui sunt foarte gustoase, sa stiti. Filmul este facut pe 7 august, acum o luna aproape. Iar eu am crescut tare mult de atunci.

Jurnal 31 august - 2 septembrie

2009-09-02T19:35:00.007+03:00

Luni, 31 august

Iarasi luni, iarasi serviciu! Iarasi trezirea la 6.30, mancat, baut, mangaiat... mami pleaca la serviciu, iar eu ma culc la loc. Obositor, zau asa!

Noroc ca e tati acasa si se joaca cu mine. Desi cam are treaba si nu ma baga tot mereu in seama. Asa ca alerg prin toata casa, sa mai dau jos din kilogram. Un kilogram am, este oficial, am depasit pragul psihologic.
Parca era mai bine cand eram mai mica, puteam intra pe peste tot. Dar atunci nu stiam atatea lucruri cate stiu astazi. De exemplu, stiu sa ma fac ca nu aud cand ma cauta mami si tati. Ma bag undeva, intr-un loc secret, unde nimeni nu stie de mine. Si stau acolo, ascunsa. Nimeni nu stie locurile mele secrete din spatele usilor si de sub biblioteca. Nici mami, nici tati nu stiu nimic, nimic!

Marti, 1 septembrie

Eh, a venit si toamna... Va zic, timpul trece atat de repede! Parca mai ieri era vara si eram micuta, iar astazi suntem in septembrie. Si sunt ditamai fiara, zau asa! Nici nu stiti ce m-am lungit.
Dimineata, cand ma treyesc si ma intind, vad cat de lunga sunt. Si sa stiti ca imi place, pentru ca ajung mult mai bine sa sar pe fotoliu, in canapea, pe pat.
Bine, eu sar pe orice si pe oricine... inclusiv pe mami si tati. Stau ascunsa intr-unul din locurile mele secrete, iar atunci cand ei trec pe acolo sar dintr-o data. Ii sperii groaznic, sa stiti! Pentru ca sunt fioroasa si sar foarte sus.

Miercuri, 2 septembrie

Sunt foarte suparata! Am descoperit ca frumosii mei ochi albastri... s-au facut gri, iar acum parca incep sa se faca verzi-galbui. Zau daca eu credeam asa ceva. In instructiunile mele de folosire scrie ca ochisorii mei sunt albastri.
Mami mi-a zis ca imi pune lentile de contact. Sigur, ii este simplu sa spuna... Parca m-ar fi luat ea si tati de pe strada daca nu aveam ochii asa? Si daca nu urlam ca din gura de sarpe? Si daca nu aveam labuta bolnava? Si boticul roz?

Jurnal 29-30 august

2009-09-02T19:05:00.005+03:00

Sambata, 29 august

Parintii astia ai mei sunt... nu stiu cum sa va spun, dar uneori cred ca sunt cam copilarosi. Le arde toata ziua de joaca.

Astazi s-au jucat cu mine. Amandoi deodata! Pur si simplu nu le mai faceam fata, nu mai stiam pe cine sa musc si unde. Vaai, vai! Ce ti-e si cu astia micii! Sunt draguti ei, asa... dar m-au zapacit de cap cu joaca asta a lor in continuu. Ba mami, ba tati, ba amandoi deodata. M-au cam obosit, pana la urma am picat lata de oboseala dupa atata joaca.

Duminica, 30 august

Am descoperit astazi ca detest apa! Ati mai vazut o substanta atat de ciudata? Cand o bei, e buna (nu e ca laptele, dar... merge). Numai ca atunci cand ajunge pe blana, este... udaaa! Brrr, nici nu pot sa vorbesc despre ea, ca parca o simt pe mine. O-ri-bil!
Deci, sfatul meu este sa va feriti de apa. Este uda si scarboasa.

Jurnal 28 august

2009-08-28T23:31:00.005+03:00

Bine ca am ajuns acasa!

Ziua incepuse bine. Ne-am jucat toata dimineata. Mami mi-a dat sa mananc, dar mai aveam inca pofta de joaca si am refuzat-o. Pana la urma am mancat niste crantanele de la ea din palma si... am adormit cu ultima crantanica in gura si capul in palma ei.

M-a dus pe fotoliu si m-am trezit plina de energie putin mai tarziu. O noua runda de joaca. Ti-ai gasit! Mami si tati m-au luat si m-au urcat in masina (marea torcatoare, cum ii zic eu) si m-au dus la doctor. Nu ma deranjeaza sa merg la doctor daca nu vine cu acele alea urate si rele. Dar astazi a fost o-ri-bil. De fapt, si aici incepuse bine. Doamna doctor s-a bucurat cand m-a revazut, ba chiar m-a luat in brate si m-a pupat. Era cam trista, pentru ca pisicutul ei s-a pierdut.
Apoi mi-a luat urechiusele si mi le-a spalat. Pe dinauntru!!!! Nu am vrut sa o las, dar m-a tinut mami. Apoi mi-a dat si o pastila si mi-a taiat si unghiile. Vaaai! Cat poate o biata pisica sa indure?
Pana la urma, ne-am suit iarasi in marea torcatoare si am pornit spre casa. Dar era atat de cald, masina statuse in soare, incat m-am simtit foarte rau. Stateam cu gura deschisa sa ma racoresc, pentru ca aerul conditionat nu isi facuse inca efectul. Noroc ca stam aproape si am ajuns repede...

De indata ce am ajuns acasa, am si uitat de altfel de tot ce se intamplase. M-am jucat si dupa aia am dormit. Adevarul este ca ziua asta a fost cam obositoare.

Jurnal 26-27 august

2009-08-28T19:00:00.001+03:00

Miercuri, 26 august

Mami se duce la bucatarie. Fug dupa ea. Il aud pe tati mesterind la calculator. Imi bag si eu nasul, sa vad care e problema. Mami vine de afara cu cumparaturi. Imediat inspectez plasele, sa vad cu ce a venit. Daca tati are ceva in mana, sar sa vad ce are acolo. Cand ei mananca, incerc sa sar cat mai sus, ca sa vad ce mananca fara mine (sunt si o mare cersetoare, imi sopteste mama. Dar ce sa fac, daca mancarea oamenilor miroase uneori asa de bine?).
Astazi, am auzit-o pe mami spunandu-i lui tati ca sunt tare curioasa. Nu stiu ce inseamna cuvantul asta...

Joi, 27 august
Astazi se pare ca este o zi de vacanta, asa ca stam cu totii acasa si ne jucam. Cum cu cine? Cu mine, bineinteles.
Mami si cu mine am stat ca fetele in bucatarie si am gatit ceva delicios. Adica asa cred, ca era delicios. Eu nu am mancat, ca cica e mancare numai pentru oameni. Mie mi-au dat mancare de pisici. Buna de tot, nimic de zis. Dar eu cred ca vreau sa ma fac om, sa mananc lucrurile alea care miros asa de bine.
Oricum, am ajutat-o pe mami. Am urmarit-o pe peste tot pe unde se ducea in bucatarie. Am mieunat la ea cand mi s-a parut ca pune prea multa sare. Am vrut chiar sa o ajut cu spalatul ingredientelor, dar nu m-a lasat sa le ling. Ciudati totusi oamenii astia, eu ma ofer sa o ajut, dar nu pare sa aprecieze...

Jurnal 24 - 25 august

2009-08-27T22:47:00.005+03:00

Luni, 24 august

Lumea toata e a mea! Sau, in cazul meu, casa intreaga e a mea.
De cand am sarit pe scaun si pe canapea, deja mai nimic nu ma mai opreste. Sar de pe fotoliu pe spatarul fotoliului, de acolo incerc sa ajung pe monitorul calculatorului.
Nu stiu de ce nu ma lasa mami si tati sa sar, doar nu e chiar asa de departe.

Cand ma fac mare, vreau sa citesc toate cartile din biblioteca, am un plan...

Marti, 25 august

Pandesc un soricel de jucarie. Ma apropii incetisor de el, cand aud un zgomot in bucatarie. Alerg spre bucatarie, dar vad pe drum pantofii lui mami. Ma duc spre ei sa ma joc cu ei, dar o aud pe mami. Sar sa o atac, iar mami si tati rad de mine ca sunt zapacita si uit mereu catre ce am plecat si ma las distrasa. Zau daca inteleg ce vor sa spuna. Of, oamenii astia! Despre ce vorbeam?

Jurnal 22-23 august

2009-08-23T15:49:00.005+03:00

Sambata, 22 august

Nu inteleg! Eu stiu ca Chiti inseamna mancare. Cand mami striga "Chiti!" inseamna ca masa mea este servita. Deci asta inseamna ca "mancare" se spune in limba oamenilor Chiti.
Ei, si o aud pe mami ca striga "Chiti!", intru repede de pe balcon in casa, trec pe langa mami in fuga si ma reped la castronasul de mancare. Gol!
Ma uit la mami, ma uit la castronas. Gol. Pai si atunci de ce mi-a zis ca e masa gata?

Mami si tati au inceput sa rada, zau daca inteleg de ce. Eu zic ca trebuie sa-i mai invat niste lucruri noi pe bipezii astia, ca am senzatia ca nu stiu nici macar sensul cuvintelor. Mami, te rog sa notezi: Chiti inseamna "Masa e gata!"
Of! Cat trebuie sa mai lucrez cu ei...

Duminica, 23 august

Cine e pisica cea mai tare din lume? Cea care reuseste sa se suie pe scaun fara sa aiba de ce se agata. Da, da! Se poate, eu pot. Incepand de azi.
Si tot azi, am descoperit ca pot urca si pe canapea. Cine imi mai sta in cale acum?

A, dar sa va povestesc despre ultima descoperire. Stiti fotoliul meu, cel in care dorm si pe care am invatat sa ma catar. Ei bine, in cealalta parte a camerei am descoperit unul identic. Identic? Pai inseamna ca e tot al meu. Ma urc in el si gasesc camerele de fotografiat. Aaah, de cand asteptam sa ma joc cu ele! Au amandoua cate o gentuta facuta din cel mai gustos material textil, in special baretele.
As vrea sa scot si o camera de acolo, de multe ori am vrut, cand imi facea mami poze, sa gust un pic din capacelul de la obiectiv. Dar nu reusesc sa deschid fermoarul... Ei, lasa, nu e timpul pierdut!

PS V-am zis eu ca sunt vedeta? Uitati, mami a vorbit despre mine in interviul din Hotcity. A zis ca se topeste de dragul meu... nu ma mir.

Jurnal 19-20 august

2009-08-23T08:43:00.004+03:00

Joi, 19 august

Este extrem de frustrant!
Incerc sa intru in cutia mea si nu reusesc. Tot sar, incerc sa ma agat de tot ce gasesc in jur, dar nu reusesc. Nu stiu ce sa ma mai fac. O singura data am reusit, cu chiu cu vai. Dar in rest, nimic! Incerc si incerc de zeci de ori. Pana urma obosesc si intru pe usita. Usita e pentru fraieri...
In alta ordine de idei, nu stiu de ce nu ma lasa mami si tati sa rod cabluri. Sunt niste gustari minunate! Au consistenta perfecta pentru dintisorii mei de fiara in devenire, sunt si gustoase...
Eu cred ca oamenii astia (bipezii astia, dupa cum ar zice niste prieteni de-ai mei) vor sa pastreze ce e mai bun pentru ei. Cabluri, mancare chinezeasca...

Vineri, 20 august
Un pas mic pentru o pisica, un pas urias pentru o pisicuta schioapa! Am reusit sa urc in fotoliu fara ajutorul scaritei (este drept ca trebuie sa ma agat de ceva care sa ma ajute sa ma catar), ba chiar si sa ma urc pe spatarul fotoliului pana acolo, sus. De acolo stau si privesc lucrurile de la inaltime. Gataaaa, am un nou loc preferat!
Va ziceam de cabluri. Sa stiti ca nu ma lasa nici la prize, nu stiu de ce. Simt totusi ca o fac pentru mine.
Si totusi, nu ma pot abtine Prizele par foarte interesante, iar de cabluri greu te mai lasi, din moment ce le-ai simtit gustul.

Jurnal 17-18 august

2009-08-19T22:06:00.003+03:00

Luni, 18 august

Vaaai, ce mi-a placut astazi! A venit prietena lui mami, era si ziua ei, am sarbatorit-o cu mancare chinezeasca si cu prajiturele minunate. Din pacate, hapsanii astia de oameni nu au vrut sa-mi dea si mie mancare chinezeasca, desi i-am rugat mult de tot. M-am ridicat pe picioarele din spate si am mers in doua labe, am mieunat, m-am dat si peste cap, dar degeaba, nu s-au indurat de mine.
Mirosea atat de bine, chiar mai bine decat mancarica mea umeda.

Iar prietena lui mami este foarte draguta! M-a luat in brate, m-a smotocit bine si a zis ca sunt cea mai dragalasa din lume. Si ea este cea mai dragalasa prietena din lume! La multi ani!

Marti, 19 august

Astazi nu mai avem mancare chinezeasca, nici prajiturele. Iar seara am stat singura acasa. Am fost ingrozitor de trista, mami si tati au plecat fara mine de acasa. M-am plictisit groaznic fara animalele mele de companie, asa ca m-am culcat. Iar cand s-au intors acasa miroseau a catel. Pfui, catel!

Mami a zis ca nu a stiut ca e asa de frumos sa aiba pisicuta, altfel si-ar fi luat de mai multa vreme. Chestia asta m-a cam intristat - pai atunci ce s-ar mai fi intamplat cu mine? Si oricum, eu vreau sa fiu singura pisicuta iubita de mami.

Jurnal 15-16 august

2009-08-17T07:50:00.004+03:00

Sambata, 15 august

Imi place sambata. Ne trezim mai tarziu si mancam toti impreuna. Ma rog, eu mananc separat, dar dupa aia vin si stau cu mami si tati cat mananca ei, ma mai joc cu papucii lor.
Astazi am primit un cadou minunat: niste soricei care miros frumos si zornaie incetisor, sa nu ma sperie. Iar unul nici nu are codita de soarece, are niste pene colorate. Nu stiu ce-o fi: soarece sau papagal? Nu stiu, dar este un tovaras de joaca foarte bun.
Sunt hotarata sa lupt cu kilogramele, de aceea alerg in continuu dupa mami si tati, dupa soareci, dupa mingiute si dupa orice mi se mai pare bun de jucarie.

Duminica, 16 august

Nici nu va imaginati ce zi frumoasa am avut! Mami si tati au fost toata ziua acasa si m-au rasfatat, bineinteles. In plus, am descoperit o gramada de prieteni care au bloguri - tot feline, la fel ca si mine: Missouri, Sakura, Griska, Pisu, Axi, precum si olandeza Kareltje.

Aa, si am primit si un premiu, de fapt doua. De fapt, acelasi premiu, de la doua persoane diferite:
de la Sonho d e Lisboa, cea mai veche prietena a mea, care m-a indragit imediat ce m-au gasit mami si tati la Brasov, precum si de la Sakura, noul meu prieten.
Sunt foarte emotionata. Vineri am fost in Hotcity, astazi premiul acesta. Si mami a primit premiul, pentru blogul ei, tot de la Sonho. Eu am invatat-o pe mami tot ce stie, sa stiti!

Asa ca ii multumesc lui Sonho si dau si eu premiul mai departe:

Morticiei, pentru ca m-a indragit de la bun inceput si are o pisica simpatica, din cate a mai povestit;
Zazuzei, pentru ca are catei, pisici si mai ales pe Eddie, care imi place mie foarte mult (un baiat tare frumos si doar un pic mai mare decat mine), de asemenea pentru ca ii plac ratustele (si mie imi plac, cred ca m-as juca frumos cu ele...);
Iuliei, pentru ca e o iubitoare de pisici si probabil ca ma va indragi si pe mine, dar acum abia a revenit din concediu si cred ca e putin cam trista. Poate o inveseleste premiul meu.

Nu in ultimul rand: astazi, 17 august, este ziua unei foarte bune prietene, pe care o astept astazi in vizita si careia ii dedic fotografia de la inceputul postarii. Chiar daca nu am fundita, sunt pregatita de petrecere.

Jurnal 13-14 august

2009-08-14T18:51:00.007+03:00

Joi, 14 august

Ce zi grea! De dimineata, goana dupa soareci. Alergatul pisicii din raza de soare. Papat bunatati - mancare umeda de care pur si simplu nu ma pot satura.
Pe la 11 - somnic, ca eram epuizata. M-am trezit cu chef de joaca si am trecut la alergatul perdelei, mai ales ca batea un pic vantul. Asta cand nu rodeam cabluri. Sau cand nu saream dupa ciucuri.
Bineinteles, dupa aceea somnicul de dupa-amiaza. O repriza mare de jucat si alergat dupa tati prin casa. Dupa care apare mami = sesiune de mangaiat, transformata rapid in jucat cu muscaturi. Mami imi zice ca nu e voie, dar mie mi se pare ca este foarte gustoasa. Pur si simplu nu ma pot abtine. In plus, i-am mai explicat ca nu am cu cine sa ma joc de-a luptele, ca nu am frati. Ursuletul nu e asa de bun la lupte, il inving prea usor.
Un pic mai tarziu, mami vine sa se mai joace cu mine, dar mi-e un soooomn! Ma culc un pic si ma trezesc pe la 11, cand sunt plina de energie, gata sa incep o noua sesiune de joaca. Pai e posibil, mami si tati se culca??? Tocmai acum, cand am mai mult chef de joaca? Oooof, ce plictis!

Vineri, 15 august

Tocmai ce va ziceam ca sunt o vedeta la mine in casa. Sunt urmarita pretutindeni de flash-urile aparatelor de fotografiat. Mami si tati se bucura de fiecare lucru nou pe care il fac.
Daaaar, acum am ajuns vedeta mare, mare! Nu ma credeti? Ia cititi aici.

Nu stiu daca v-am povestit ca imi place sa ma bag in tot felul de locuri stramte. Ei bine, nu numai ca nu mai incap in spatele bibliotecii, dar nici sub dulapior nu mai intru. Nu stiu ce sa ma mai fac!!! Abdomene, abdomene, asta trebuie sa fac.
Bine ca macar am locul asigurat intre sticlele de apa minerala. Este unul dintre locurile mele preferate.

Jurnal - miercuri, 12 august

2009-08-13T21:09:00.004+03:00

Ce credeti ca am facut astazi? M-am jucat toata ziua.

Nu stiu alte feline cum sunt, dar eu sunt foarte curioasa. Trebuie sa miros tot, sa cotrobai pe peste tot. Daca vad un spatiu stramt, al meu e. Daca nu am voie undeva, simt o nevoie imperioasa sa ma duc exact acolo. Iar daca mami si tati nu vor sa rod cablurile, sa stiti ca mie mi se par cele mai gustoase lucruri de pe pamant.

Sa zicem, de exemplu, ca reusesc sa ajung la o farfurie din care tocmai a mancat mami. Imediat ma bag in ea, miros sa vad daca a gatit bine si eventual si gust, daca a mai ramas ceva.
Probabil stiti ca mami face bunatati, asa ca atunci cand am reusit sa intru in farfurie, nu am fost deloc dezamagita. Asta s-a intamplat chiar acum 2-3 zile. De atunci tot pandesc sa vad daca mai reusesc sa gasesc vreun drum de acces catre bunatatile pe care le mananca mami si tati, ca totul pare foarte apetisant.
Dar sa stiti ca mami nici nu s-a suparat cand m-a gasit in farfurie. A inceput sa rada si l-a chemat pe tati sa ma pozeze. Ca asa sunt eu, vedeta casei, pozata zilnic.

Jurnal - marti, 11 august

2009-08-12T21:09:00.004+03:00

Nu imi vine sa cred!!!
Gata, de maine trec la regim si merg cu mami la sala. Nu se mai poate!

Am incercat sa intru, ca de obicei, in spatele bibliotecii, si nu am mai reusit. Capul intra, umerii la fel, burta nu... Si sa stiti ca m-am straduit mult, tot degeaba. Am incercat sa-mi subtiez burta, sa intru pe o parte, nimic nu merge.
Pai nu asa ne-a fost intelegerea. Eu stiam ca o sa cresc, dar nu ca nu voi mai putea intra unde-mi place mie mai mult.

Ce vremuri... Parca a fost ieri ziua in care am intrat prima oara acolo. Spatiul acela stramt si intunecat ma atragea de mult, dar mereu ma impiedicau mami si tati sa intru. Am prins un moment liber si tusti acolo. Mama s-a albit la fata - cica daca ramaneam acolo nici nu mai avea cum sa ma scoata. Eu, sa raman acolo? Ma subestima. Ma rasturnam pe spate, ma intorceam cu labele in jos si in felul asta schimbam directia si puteam iesi de acolo. Asta se intampla acum o saptamana.

Si uite, azi nu mai pot intra. Vaaaai! Ce ma fac eu, oameni buni? O sa-i zic lui mami sa-mi ia mancare light si sa ma inscrie la sala. Si de acum incolo, gata cu mancatul seara!Trebuie sa-mi recapat silueta!

Jurnal 9-10 august

2009-08-11T21:45:00.004+03:00

Duminica, 9 august

Dupa cum va puteti imagina, astazi ne relaxam prin joaca toata ziulica. Alerg dupa un soarece roscat, mai-mai sa cred ca e ruda cu mine. Si nu se lasa deloc prins. Tati merge in fata, soarecele alearga dupa el, iar eu dupa soarece.
Doar nu va imaginati ca nu-l pot prinde. Ba uneori il prind si nici nu-i mai dau drumul. Il musc pt toate partile, sa stie cine este sefa in casa.

Dar eu nu inteleg ceva: cand mi-e somn, mami si tati sunt amandoi veseli. Cand ma trezesc si ma apuc sa ma joc, ei se duc sa se culce, ca cica e tarziu. Cine sa-i mai inteleaga si pe oamenii astia?
Cica eu am o natura crepuscular a. Eu, crepusculara??? Sa stiti ca in cazul asta, ei au o natura diurna, asa sa stiti!

Era sa uit: astazi au venit in vizita parintii lui tati, adica bunicii mei. Si mi-au adus o gramada de cadouri: un cosulet, niste paturici roz asortate cu boticul meu si un clopotel. Sunt foarte incantata, foarte-foarte!

Luni, 10 august

Nu imi plac zilele de luni! Atata treaba, trezit de dimineata... Of, nu iesim si noi la pensie odata?
Noroc ca am gasit papucii lui mami si ma mai joc putin cu ei.
Am mai descoperit doua pisici astazi: una este la biblioteca, se apropie de mine de cate ori ma apropii de usa lucioasa.
A doua este intr-o chestie care se numeste oglinda. Nu reusesc sa vorbesc deloc cu pisicile astea, desi par foarte dragalase si jucause.

Jurnal 7-8 august

2009-08-10T17:17:00.003+03:00

Vineri, 7 august

O zi teribila, va zic! M-am dus putin pana la mine in cutie sa dorm, iar cand m-am trezit era sa fac un atac de inima. Am intrat in sufragerie, ca de obicei, dar nu am mai recunoscut-o. Nu mai erau fotoliile, canapeaua era in alta parte, masa disparuse, soarecii mei nu mai erau de gasit.
Si, peste toate, in mana lui tati un animal sinistru, care scotea un zgomot asurzitor. L-am scuipat, sa stie ca acolo eu sunt sefa, dar nici nu i-a pasat. M-am apropiat de el si am simtit cum vrea sa ma inghita, tragand mult aer spre el. M-am speriat ingrozitor, nu stiam ce s-a intamplat.
Noroc ca m-a luat mami in brate si m-am mai linistit. Si totusi, in sufrageria mea totul era schimbat, iar un animal urias pusese stapanire pe ea, sugand totul de pe covor. Ce spaima!

Pana la urma, s-au potolit lucrurile. Tati l-a facut pe animalul cel rau sa taca si l-a dus departe, iar lucrurile au revenit la locul lor. Acum miroase foarte frumos, foarte proaspat pe peste tot. Asa m-am relaxat, incat am adormit, in timp ce ma jucam cu soarecele legat de bratul fotoliului.

Sambata, 8 august

In sfarsit, liniste! Sper ca au terminat mami tati cu curatenia, ca m-am saturat. Le-am zis sa se potoleasca.
Astazi am descoperit ceva nou: pot urca singurica-singurica in fotoliu, nu mai trebuie sa ma ajute mami sau tati. Urc pe sisal si ajung pe fotoliu, iar acolo ma asteapta o paturica speciala, pe care pot dormi ziua intreaga.
Noua mea pasiune in materie de jucarii sunt papucii lui mami. Imi place sa-i rod, sa ma bag cu capul ei, sa ma lupt cu ei, sau chiar sa dorm pe/ in ei. Sunt niste parteneri de joaca nemaipomeniti, ii recomand oricui.

Jurnal 5-6 august

2009-08-09T16:29:00.007+03:00

Miercuri, 5 august

Ma simt tare bine de cand am mers la doctor. Nu mai trebuie sa port atela aia enervanta si nici nu imi mai indreapta nimeni labuta cand calc, ca nu conteaza. Asa ca acum ma simt chiarlibera sa ma joc. Mami mi-a cumparat si un sisal (adica o chestie pe care imi pot ascuti labutele, dar va zic eu ca e foarte buna pentru catarat).
In plus, ma joc toata ziua cu soriceii primiti cadou. Iar mami si tati ma tot rasfata.

Dar sa stiti ca am o problema de identitate: in primul rand ca toti imi spun ca sunt o pisicuta foarte dragalasa. Stiu ca sunt dragalasa, dar nu sunt pisicuta. Sunt mare de-acum, cred ca am vreo 4-5 saptamani. Apoi, mami imi zice din cand in cand ca musc ca un catel sau ca rod precum un iepuras. Iar tati mi-a zis ca arat ca un leu. Eu nu mai inteleg nimic.

Joi, 6 august

Este o zi incrrredibila. Mami e acasa, tati e acasa si amandoi se joaca cu mine.
Si sa va spun ceva nou: astazi am descoperit ca mai exista o pisica in casa. Ma jucam intr-o raza de soare, cand am vazut o pisica pe jos, care se juca si ea. Am incercat sa ma joc cu ea, dar nu am reusit deloc sa o ating. Imi place de pisica asta ca e la fel de jucausa ca si mine. Insa nu apare decat atunci cand e soare.
O noua pasiune pentru mine sunt firele: imi place sa rod firele electrice, sa le iau in gura si sa ma joc cu ele. Nu stiu de ce, dar lui mami si lui tati nu prea le place joaca asta a mea.

Jurnal 3-4 august

2009-08-07T07:41:00.004+03:00

Luni, 3 august

Astazi dorm si ma joc toata ziua. Mai ales ca am o casa noua, mult mai mare, cu usita. La inceput, nu am vrut deloc sa folosesc usita - aia e pentru pisicute mici. Voiam sa sar direct in cutie. Pana la urma am renuntat, era cam inalta cutia pentru mine. Dar las' ca ma fac eu si mai mare!

Atata am intrat astazi am iesit din ea, incat am mai si adormit pe drum. Iar tati imediat mi-a facut poza. Cica sunt mortala!

Marti, 4 august

A venit mama de la serviciu cu ideea sa mergem la un alt doctor sa-mi vada labuta - dl. doctor

Liviu Gaita. Asa ca ne urcam cu totii in marea torcatoare si

mergem catre cabinet. Acolo, in sala de asteptare, asteapta un motan urias si

fioros. Si-a ranit piciorul in lupta cu alti motani. Ce viteaz! ma gandesc. Numai ca miorlaie in continuu, iar mamica lui ne zice ca-i e frica. Frica? De doctor?

Ma culc linistita. Cum sa-ti fie frica de doctor?

Inca mai dorm cand ma duc mami si tati in cabinet. Dl. doctor se uita la radiografii, se uita la mine si ia o foarfeca si se apropie de mine. Mami ma apara, dar doctorul rade. Nu este o foarfeca adevarata, este un instrument pentru testarea reflexelor. Imi strange cu el pernitele de la labuta bolnava, dar eu nu simt nimic. Doctorul este cam trist si ii spune lui mami ca labuta nu se face bine, pentru ca fost nervul afectat. Nici ea nu prea e vesela, dar doctorul ii spune ca nu e o problema pentru o pisicuta de apartament. Da, eu sunt de aparta ment, dar nu sunt pisicicuta, sunt fiara, ei nu stiu? Sunt o fiara de apartament. De asta musc mereu.

Eu nu stiu de ce se agita lumea atata cu labuta asta. Ma descurc foarte bine: ma joc, alerg, sar si ma catar. Cred ca problema este doar in mintea lor. Eu sunt foarte incantata, pentru ca a zis ca nu am nevoie de atela. In sfarsit, am scapat de prostia aia care ma impiedica la joaca!

Dar vreau sa va zic ca am fost mare vedeta la cabinet. Toti ceilalti parinti de animalute m-au admirat, la fe

l si asistentele, ca chiar si domnul doctor. Cum vorbea el serios acolo, dintr-o data s-a oprit si s-a uitat la mine si a zis ca nu a mai vazut pisica roscata cu ochi albastri. Si ca am niste ochi foaaaarte frumosi.

Aha! Sa recapitulam: am un botic roz irezistibil si niste ochi albastri foarte frumosi. Deci are dreptate mami: sunt cea mai frumoasa pisica din lume!

Jurnal 1-2 august 2009

2009-08-06T11:36:00.003+03:00

1 august 2009

Iarasi mergem la veterinar, iarasi imi pune atela. Dar ce, ei cred ca ma las infranta de o atela? Preconizez ca in maxim 24 de ore reusesc sa scap de ea.

Astazi stau mult acasa singurica, mami si tati au treaba in oras. Nu-i nimic, ma joc cu ursuletul si trag un pui de somn. Cum vin acasa, mami si tati ma iau in brate si ma mangaie. Le-a cam fost dor de mine...

Si nu doar atat. Mami scoate dintr-o punga ceva minunat: cei mai dragalasi soricei de jucarie. Mi i-a trimis prietena ei, Miss Zebra. Aaah, sunt deliciosi. Nuu, nu va ganditi ca-i mananc. Dar ii alerg, ii musc, ii arunc in aer si sunt cei mai buni companioni de joaca.

Seara adorm din nou in bratele mamicii mele.

2 august 2009

Frumoasa zi astazi. Toata ziua sunt in centrul atentiei, mami si tati sunt amandoi acasa si ma rasfata. Am scapat si de atela (v-am zis eu ca o dovedesc!). De fericire, fac pipi in spatele fotoliului. Mama se cam incrunta.

Asa ca ma duc sa ma joc cu ea, ii musc degetele. Hmm, nu stiu ce are, zice ca o doare si ma cearta. Dar chiar cand imi spune ca e suparata pe mine, o apuca rasul si ii zice lui tati ceva despre boticul meu roz si ca nu ma poate certa cand imi vede boticul.

Ia uite ce chestie! Deci am un botic roz irezistibil... Hehe, cred ca am sa ma mai folosesc de chestia asta.

Asa ca mai fac un pipi, sub masa din bucatarie. Se pare totusi ca boticul meu roz nu a reusit sa o mai inveseleasca pe mami, care pare cam trista in timp ce sterge sub masa. Ma duc sa ma culc. Totusi, trebuie sa mai experimentez chestia asta cu boticul roz, nu cred ca stiu inca sa ma folosesc bine de el.

Jurnal 30-31 iulie

2009-08-04T21:00:00.003+03:00

Joi, 30 iulie

Puternica mai sunt! Cred ca usturimile alea sunt totusi bune la ceva.
M-am chinuit un pic, dar am reusit sa ma dau jos din cutie. Mai intai m-am urcat cu labuta buna pa marginea cutiei, si apoi m-am impins tare cu piciorusele din spate. M-am rostogolit afara din cutie si am inceput sa miros imprejurimile. Si mi-e o foame! Noroc ca mami se trezeste si imi pregateste lapticul. Vai de mine, se apropie de mine cu o seringa! Nu mai vreau injectii, nu si tu!!!

Ooof, ce emotii. In seringa era laptic amestecat cu calciu. Miam, miam, ce bun e! De fericire, trag de atela pana o dau jos. V-am zis eu ca scap de ea!

Numai ca la pranz nu scap, tati ma duce din nou la injectii. Si nu numai injectii, imi pune si atela la loc. Ooof, ce viata trista! Noroc cu mancarica asta noua. E atat de buna, incat incep sa torc inca de cand ii simt mirosul.

Iar mami si tati ma tot mangaie. Si ei miros bine, asa ca vreau sa pap un pic din ei. Ii tot musc, dar ei ma cearta.

Noroc ca am mai invatat o smecherie! Am vazut ca se bucura daca ma duc la o tavita si fac pipi. Nu stiu ce se bucura asa, ca si pana acum faceam pipi...

Vineri, 31 iulie

Tare buni mai sunt oamenii. Nu numai ca miros frumos si se poarta frumos cu mine, dar au si gust foarte bun. De asta imi place sa-i mai musc cu coltisorii mei ce subtiri. Tati rade de mine si imi zice ca sunt fiara. Cum adica fiara? Eu, fiara???

Astazi am descoperit o gramada de chestii noi. In primul rand ca imi place sa sar din cutie afara si inapoi. In al doilea rand, mami mi-a facut o jucarie minunata, un ciucure legat cu sfoara, pe care mi-l tot plimba pe sub nas. Toata seara m-am jucat cu el, e exact ca un soricel, si imi place sa-l alerg, sa-l prind si sa-l musc. Si tati se joaca mereu cu mine, cred ca e cel mai jucaus tatic din lume.

Iar mami... daca ati sti ce bine e sa dormi la ea in brate! Vine seara si ma ia in brate si ma dezmiarda si dintr-o data incep sa visez. Ce bine se doarme aici!

Jurnal 28-29 iulie

2009-08-03T20:44:00.004+03:00

Marti, 28 iulie

Eeeh, ce-am mai dormit azi-noapte! M-am trezit la un moment dat, ca mi-era foame, am mieunat si imediat noul meu tatic s-a trezit si mi-a dat sa pap. Imi place tot mai mult de oamenii astia. Miros frumos si ma mangaie mereu, in plus raspund cu rapiditate la comenzi. M-am hotarat sa-i adopt.

Asa ca astazi sunt hotarat sa fac cativa pasi. Nu mi-e simplu, pe labuta bolnava nu prea pot calca, iar restul picioarelor imi tremura. Poate sunt prea mic. Mai bine mai dorm. Din cand in cand, primesc laptic caldut de la mami sau de la tati. E atat de bun, incat musc cu placere din tetina. Mama rade si zice ca nu mai are din ce sa-mi dea de mancare, ca am stricat ambele tetine.

Eu ce ma fac acum, nu mai mananc?

Nu stiu ce se intampla, dar oamenii astia nu se lasa! Imi tot baga sub bot un castronel, nu stiu ce tot vor de la mine. Pana la urma, mami baga un deget in castronel si mi-l da pe la nas. Este laptic, lapticul meu dulce. Lipa-lipa, beau acum din castronel ca un pisoi mare. Cica maine ma duc la doctor.

Tot incerc sa vorbesc cu noii mei parinti, sa le spun ca fericit sunt eu aici. Dar ei rad de mine si imi spun Chitaila. Cica ar trebui sa miaun, dar eu nu stiu deocamdata decat sa chitai.

Miercuri, 29 iulie

Am dormit asa de bine azi-noapte, incat nici nu mi-am mai amintit de papica. Acum m-am trezit, dar nu zic nimic, sa nu-i trezesc. Ia uite, se trezeste mamica mea cea noua. Direct la mine vine, iar eu o primesc cum se cuvine, cu multe chitaituri dragastoase. Imi da laptic si ma mangaie, ma scoate din cutie. Iar eu ii arat ca sunt pisoi voinic si fac cativa pasi. Se bucura si imi spune ca e mandra de mine. Si eu sunt mandru de mine! De azi am si un nume: Chiti.

Ziua decurge foarte placut, tati ma tot rasfata, iar seara mergem iarasi cu marea torcatoare. Am ajuns la doctor, dar nu mai e un nene doctor, sunt doua doamne foarte dragute, una dintre ele chiar ma pupa. Si imi zice ca sunt o pisicuta frumoasa. Mama ii spune ca nu sunt pisicuta, ci pisoi, si nesuferita incepe sa rada. Imi ridica codita si ii arata ceva lui mami. Si ii zice ca sunt fetita. Eeeeu, fetita??? Eu stiam ca sunt baietel, altfel de mult imi cautam o fundita si nu mai visam atata la soricei.

Hmm, daca stau sa ma gandesc, nu-i asa de rau, cred ca o sa ma fac o lady pisica atunci cand voi fi mare.

Dar ce se intampla? Aaaaau! Cineva imi gaureste pielea!!!!! Si pareau atat de dragute, dar mi-au facut injectie.. Ma mangaie si imi zic ca sunt vitamine, dar eu nu stiu ce sa zic.

Deci, vitaminele sunt niste usturimi. De ce-mi trebuie mie vitamine?

Iar acum imi prind labuta in ceva tare. Cica sa se indrepte. Lasa ca ma ocup eu sa scap de povara asta!

Imi pun ceva sub nas. Miroase tare bine, asa ca inghit imediat. Mama se bucura si zice ca de maine voi manca si mancarica, nu numai laptic. Eu una, daca e la fel de buna ca cea pe care mi-a dat-o doamna doctor, parca nici nu as mai vrea laptic.

Inceput de jurnal

2009-08-02T16:28:00.001+03:00

Eu sunt Chiti. Pana acum cateva zile nu stiam ca ma cheama Chiti, insa mami mi-a zis asa dupa ce am m-a vazut ca mai mult chitai decat miaun.

Dar sa incepem cu inceputul. Mami si tati mi-au facut blog, ca sa fiu o pisicuta la moda. Asa ca aici veti putea citi jurnalul meu de pisicuta.

Duminica, 26 iulie 2009

Sincera sa fiu, nu stiu cum mi-am inceput ziua, pur si simplu am uitat. Zac acum in iarba, in apropiere de magazinul Star si sper sa ma gaseasca cineva bun la suflet. Pe mamica-pisica am pierdut-o si nu imi mai raspunde la chemari.
Ma tarasc spre marginea spatiului verde, mai aproape de trotuar. Trec multi oameni pe acolo, poate ma aude cineva. Soarele arde, iar labuta mea din dreapta nu mai misca deloc.

In sfarsit! Cineva m-a auzit. Au venit doi oameni, si apoi inca doi. Nu stiti ce sunt oamenii? Un fel de pisici mai mari si mai prostute. Stiti ca ei nu pot prinde soareci? Hahaha, auzi... sa nu stie sa prinda un soricel.
In fine, dar sa revin. La mine se uita curiosi patru oameni. Doi dintre ei, o fata si un baiat, au un caine care tot sare sa ma vada. Ceilalti par mai draguti.
Nu prea reusesc sa aud tot ce vorbesc, pentru ca sunt foarte obosit. Cei cu cainele sunt din Brasov, dar nu se inghesuie sa aiba grija de mine. Ceilalti sunt din Bucuresti si se hotarasc sa ma ia ei sa ma duca la doctor.
Slava Domnului! Ca nu-mi placea deloc de cainele celorlalti, se tot uita la mine si aveam senzatia ca vrea sa ma pape.

Bucurestenii m-au pus intr-o cutiuta. Zac acolo, fara sa ma pot spune nimic. Sunt epuizat, atat de epuizat incat nici ochii nu-i mai pot misca. Ne-am urcat in ceva mare, care toarce mai tare decat mamica-pisica. Se pare ca si merge. Ajungem intr-un loc unde miroase a animalute si un nene in halat ma pune pe o masa rece si alba. Ma mangaie, ma pipaie si zice ca am o labuta luxata, dar ca ma fac bine daca o sa fiu hranit cum trebuie.

Ne suim iarasi in marea torcatoare si ajungem intr-o camera, unde raman in cutiuta. Dintr-o data simt un miros aproape cunoscut. Miroase a mamica-pisica, dar nu e ea. Este lapticul special, preparat dupa reteta data de nenea in halat. Immm, ce bun e! De cand nu am mai mancat! De pofta rod si tetina biberonului, dupa care adorm.

Of, dar somnul asta ba vine, ba pleaca. Toata noaptea plang, gandindu-ma la pisica-mamica. Si in plus ma dor toate oscioarele. Noroc ca oamenii astia nu dorm nici ei, tot vin si verifica daca sunt bine.

Luni, 27 iulie 2009

Iarasi ne-am urcat in marea torcatoare, dar de asta am mers mult-mult. Mie imi place, cand o simt ca toarce, si parca imi vine sa dorm si mai mult decat de obicei.

Ajungem in alte camera, unde sunt multe lucruri pe care as vrea sa le explorez. Din pacate, nu pot nici sa stau in picioare de oboseala. Si mi-e dor de mamica-pisica.
Dar stiti ce mi se pare? Ca unul dintre oameni, fata adica, cam miroase a mami. Hmm, cred ca e mami, deghizata in om, iar el este tati.